ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 300 2 și art. 160 lit. b) alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului M.I. Hotărând astfel, instanța a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i), alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul situației de fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada mai 2000 – mai 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte și prin efracție, inculpatul a comis un număr de 105 acte materiale de sustragere de bunuri din locuințe și sediile unor societăți comerciale, cauzând un prejudiciu total de 4.717.550.448 lei. Inculpatul a fost trimis în judecată, iar prin sentința penală nr. 84 din 4 februarie 2005 a Tribunalului Cluj, secția penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i), alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu s-au schimbat, subzistând în continuare, iar în cauză există deja o hotărâre de condamnare. În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii din 5 aprilie 2005, prin care s-a dispus menținerea stării sale de arest preventiv, fără a-l motiva, iar apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Examinând recursul declarat, în raport cu actele dosarului cauzei, precum și a dispozițiilor legale în vigoare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În acest sens, instanța de control judiciar investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 84 din 4 februarie 2005 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. 9333/2004, a constatat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestuia, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile cuprinse în art. 160 lit. b) alin. (3), coroborate cu dispozițiile art. 148 și art. 300 2 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva încheierii din 5 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. 2228/RG/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2005.