ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2650/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 aprilie

2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 300

2

și art. 160 lit. b) alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de

arest preventiv a inculpatului M.I.

Hotărând astfel, instanța a

constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1)

lit. g) și i), alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul situației de

fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada mai 2000 –

mai 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte și prin

efracție, inculpatul a comis un număr de 105 acte materiale de sustragere de

bunuri din locuințe și sediile unor societăți comerciale, cauzând un prejudiciu

total de 4.717.550.448 lei.

Inculpatul a fost trimis în

judecată, iar prin sentința penală nr. 84 din 4 februarie 2005 a Tribunalului

Cluj, secția penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. g) și i), alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Verificând legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că temeiurile

care au stat la baza luării acesteia nu s-au schimbat, subzistând în

continuare, iar în cauză există deja o hotărâre de condamnare.

În termen legal, inculpatul

a declarat recurs împotriva încheierii din 5 aprilie 2005, prin care s-a dispus

menținerea stării sale de arest preventiv, fără a-l motiva, iar apărătorul

desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate

și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea

inculpatului în stare de libertate.

Examinând recursul declarat,

în raport cu actele dosarului cauzei, precum și a dispozițiilor legale în

vigoare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În acest sens, instanța de

control judiciar investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul M.I.

împotriva sentinței penale nr. 84 din 4 februarie 2005 a Tribunalului Cluj,

pronunțată în dosarul nr. 9333/2004, a constatat în mod corect că temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului

subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestuia, astfel cum

prevăd în mod expres dispozițiile cuprinse în art. 160 lit. b) alin. (3),

coroborate cu dispozițiile art. 148 și art. 300

2

C. proc. pen., cu

atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva încheierii din 5 aprilie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr.

2228/RG/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 aprilie 2005.