ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3026/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din 7 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul S.C., în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen. S-a reținut că petiționarul a fost condamnat la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 28 noiembrie 1999, împreună cu o altă persoană, a încercat să sustragă reziduuri petroliere de la S.B. Hotărârea judecătorească de condamnare nr. 32 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5597 din 14 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

Contestatorul a solicitat ca instanța de executare să constate că pedeapsa aplicată este grațiată potrivit dispozițiilor Legii nr. 543/2002. Instanța a constatat că, în raport de data săvârșirii infracțiunii și încadrarea juridică a acesteia, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privind grațierea unor pedepse stabilite prin Legea nr. 543/2002. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 79 din 14 februarie 2003, a respins, ca tardiv, apelul declarat de contestator. Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul S.C. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, întrucât acesta a fost declarat în termen legal. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat. Sentința penală nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova a fost comunicată contestatorului la data de 10 ianuarie 2003. Contestatorul a declarat apel conform datei poștei de pe plicul prin care a fost înaintată cererea, la data de 24 ianuarie 2003. În aceste condiții, Curtea constată că apelul a fost declarat tardiv, încălcându-se dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., care stabilesc că termenul legal de declarare a apelului este de 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru părțile care au lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare. Contestatorul nu se află nici în situația prevăzută de art. 365 C. proc.

pen., întrucât el a avut cunoștință de judecarea cauzei, depunând concluzii scrise prin apărătorul său ales și nici în cea prevăzută de art. 364 C. proc. pen., întrucât nu a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare a declarării în termen a apelului. În consecință, soluția Curții de Apel Ploiești prin care s-a respins ca tardiv apelul formulat de S.C. împotriva sentinței penale nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova, fiind legală și temeinică, recursul declarat de contestator urmează a fi respins ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, art. 192 alin. (2) Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 79 din 14 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2003.