ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2003

Decizia nr.327 Dosar nr.3057/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr.413 din 15 iulie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală. S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat B.A., apărător din oficiu. A lipsit intimata parte vătămată B.D. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul a cerut admiterea recursului,solicitând aplicarea legii mai favorabile precum și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt,întrucât smulgerea unui lănțișor de la gâtul părții vătămate nu constituie violență. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului susținând că art.13 Cod penal nu se aplică decât dacă a intervenit o lege mai favorabilă ceea ce nu este cazul.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice susține că în mod corect fapta a fost calificată ca fiind tâlhărie, furtul producându-se prin violență. La ultimul cuvânt inculpatul a recunoscut fapta pe care o regretă și a susținut că nu a folosit violența. C U R T E A Asupra recursului de față, In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.415/9.05.2002 a Tribunalului București-Secția I penală, în baza art.211 alin.2 lit.a,e Cod penal a condamnat pe inculpatul G.C. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 Cod penal. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 11.10.2001 la 9 .05.2002. In baza art.118 lit.d Cod penal a confiscat suma de 500.000 lei.

A constatat prejudiciul cauzat părții vătămate B.D. acoperit prin restituire. A luat act că martora Burțoi Daniela nu solicită despăgubiri civile. A obligat pe inculpat la 2.200.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel,instanța de fond a reținut că la data de 8.08.2001, în timp ce se afla pe str.Mihai Bravu, inculpatul, cu complicitatea altor făptuitori a smuls de la gâtul părții vătămate B.D. un lănțișor din aur. Ulterior, inculpatul a vândut lănțișorul martorei B.D., de unde a fost recuperat. Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G.C. arătând că recunoaște fapta, concubina sa a născut un copil și dorește să-și asume responsabilități de tată, motiv pentru care solicită reducerea pedepsei.

Verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea a respins apelul ca nefondat. S-a apreciat că apelantului i s-a aplicat o pedeapsă orientată la minimul special, iar pentru reducerea acesteia trebuie reținute circumstanțe atenuante. Ori, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, este fără ocupație și a comis o faptă cu pericol social ridicat. In contextul activității infracționale, recunoașterea faptei nu constituie o împrejurare prevăzută de art.74 Cod penal. Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, apreciind că smulgerea lănțișorului de la gâtul părții vătămate nu constituie violență.

Curtea, examinând cauza în raport de critica formulată și din oficiu,potrivit dispozițiilor art.385 9 pct.17 1 și alin.3 al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat. Fapta inculpatului de a smulge de la gâtul părții vătămate un lănțișor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu a aceleia de furt întrucât infracțiunea de furt se realizează sub aspectul laturii obiective prin acțiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenția cuiva , pe când în alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie intră pe lângă activitatea principală, de furt și o a doua activitate ,folosirea violenței. Susținerea inculpatului că nu a folosit violența nu poate fi primită, întrucât chiar și nefiind necesar ca violența să aibă caracterul unei forțe irezistibile, ea trebuie să fie efectivă și să aibă aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei,ceea ce a fost cazul în speță.

In consecință, reținerea faptei de tâlhărie în sarcina inculpatului este temeinică și legală și cum alte motive care examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor nu sunt , urmează în baza art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr.413 din 15 iulie 2002 a Curții de Apel București,Secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2001 la 23 ianuarie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.