ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la această Înaltă Curte de Casație și Justiție, petenta N.R., în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., a introdus plângere împotriva rezoluției nr. 51.377/8565/2003 din 26 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În cerere, plângerea nu este motivată, făcându-se mențiunea că „motivele prezentei plângeri le voi depune, după venirea dosarului cauzei la instanță”. Deși dosarul Parchetului, a fost înaintat la instanță, fiind atașat acestui dosar, petenta nu și-a motivat plângerea și nici nu s-a prezentat, la ultimul termen, pentru a și-o susține, deși procedura era îndeplinită.

Din actele dosarului rezultă că, la 11 aprilie 2002, s-a înregistrat la Judecătoria sectorului 5 București, plângerea sus numitei împotriva „tuturor componenților Biroului de presă al Ministerului Justiției”, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie. În fapt, petiționara a arătat că la 7 noiembrie 2001 ziarul C.N. a publicat un articol intitulat „Asociația Victimelor Magistraților nu există”, redactat ca urmare a unui comunicat de presă al Ministerului Justiției, în care se fac afirmații calomnioase la adresa sa. Prin sentința penală nr. 1299 din 21 mai 2002 a Judecătoriei sector 5 București, definitivă prin respingerea recursurilor declarate de partea vătămată și procuror s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, în vederea identificării făptuitorilor.

În urma verificărilor efectuate de organele de poliție s-a stabilit că respectivul comunicat, a fost redactat de procurorul M.R. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, la acea dată, delegat ca purtător de cuvânt al Ministerului Justiției. Ca urmare, prin Ordonanța nr. 2122/ P din 8 aprilie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Prin Rezoluția nr. 631/P/2003 din 21 octombrie 2003 a secției de urmărire penală și criminalistică s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii, prevăzute de art. 206 C. pen.

Plângerea formulată de N.R. la 29 octombrie 2003, împotriva acestei soluții a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul șef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arătându-se că în comunicatul de presă se preciza expres că asociația nu are personalitate juridică, fără a se face, însă, vreo referire la acordarea sau neacordarea avizului pentru înființare de către Ministerul Justiției. S-a mai spus că susținerile reprezentanților autorităților locale, privind împrejurările în care s-a desfășurat manifestația publică atrag răspunderea exclusivă a acestora, neputând fi imputabile celui care a întocmit comunicatul de presă al Ministerului Justiției.

Pe de altă parte, soluția de neîncepere a urmăririi penale, a fost adoptată pe baza probelor existente în dosar, încât, în situația în care persoana vătămată apreciază că susținerile din cuprinsul adreselor Ministerului Justiției și Primăriei Municipiului București nu corespund adevărului, poate formula plângere împotriva reprezentanților acestor instituții ori poate combate cele afirmate prin orice mijloc de probă, ceea ce nu s-a întâmplat. În fine, s-a spus că afirmația în sensul că unei persoane i-a fost admisă o cerere de revizuire nu este de natură a afecta reputația acesteia, încât, o apreciere a procurorului în acest sens, nu-l poate favoriza pe făptuitor. În aceste condiții, nemulțumirile petentei cu privire la rezoluția atacată nu au întradevăr, temeiuri, rezoluția în discuție, fiind temeinică și legală.

Față cu cele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție va trebui să privească, plângerea de față, ca nefondată, și să o respingă ca atare, obligând pe recurentă, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge plângerea formulată de petiționara N.R., împotriva rezoluției nr. 51377/8565/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, ca nefondată. Obligă pe recurentă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.