ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Cu cererea înregistrată la această

Înaltă Curte de Casație și Justiție, petenta N.R., în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a introdus plângere împotriva rezoluției nr. 51.377/8565/2003

din 26 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În cerere, plângerea nu este

motivată, făcându-se mențiunea că „motivele prezentei plângeri le voi depune,

după venirea dosarului cauzei la instanță”.

Deși dosarul Parchetului, a fost

înaintat la instanță, fiind atașat acestui dosar, petenta nu și-a motivat

plângerea și nici nu s-a prezentat, la ultimul termen, pentru a și-o susține,

deși procedura era îndeplinită.

Din actele dosarului rezultă că, la

11 aprilie 2002, s-a înregistrat la Judecătoria sectorului 5 București,

plângerea sus numitei împotriva „tuturor componenților Biroului de presă al

Ministerului Justiției”, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie.

În fapt, petiționara a arătat că la

7 noiembrie 2001 ziarul C.N. a publicat un articol intitulat „Asociația

Victimelor Magistraților nu există”, redactat ca urmare a unui comunicat de

presă al Ministerului Justiției, în care se fac afirmații calomnioase la adresa

sa.

Prin sentința penală nr. 1299 din 21

mai 2002 a Judecătoriei sector 5 București, definitivă prin respingerea

recursurilor declarate de partea vătămată și procuror s-a dispus trimiterea

dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, în

vederea identificării făptuitorilor.

În urma verificărilor efectuate de

organele de poliție s-a stabilit că respectivul comunicat, a fost redactat de

procurorul M.R. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, la

acea dată, delegat ca purtător de cuvânt al Ministerului Justiției.

Ca urmare, prin Ordonanța nr. 2122/ P

din 8 aprilie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București,

s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Prin Rezoluția nr. 631/P/2003 din 21

octombrie 2003 a secției de urmărire penală și criminalistică s-a dispus, în

baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de procurorul R.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii,

prevăzute de art. 206 C. pen.

Plângerea formulată de N.R. la 29

octombrie 2003, împotriva acestei soluții a fost respinsă ca neîntemeiată de

procurorul șef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, arătându-se că în comunicatul de presă se preciza expres

că asociația nu are personalitate juridică, fără a se face, însă, vreo referire

la acordarea sau neacordarea avizului pentru înființare de către Ministerul

Justiției.

S-a mai spus că susținerile

reprezentanților autorităților locale, privind împrejurările în care s-a

desfășurat manifestația publică atrag răspunderea exclusivă a acestora,

neputând fi imputabile celui care a întocmit comunicatul de presă al

Ministerului Justiției.

Pe de altă parte, soluția de

neîncepere a urmăririi penale, a fost adoptată pe baza probelor existente în

dosar, încât, în situația în care persoana vătămată apreciază că susținerile

din cuprinsul adreselor Ministerului Justiției și Primăriei Municipiului

București nu corespund adevărului, poate formula plângere împotriva

reprezentanților acestor instituții ori poate combate cele afirmate prin orice

mijloc de probă, ceea ce nu s-a întâmplat.

În fine, s-a spus că afirmația în

sensul că unei persoane i-a fost admisă o cerere de revizuire nu este de natură

a afecta reputația acesteia, încât, o apreciere a procurorului în acest sens,

nu-l poate favoriza pe făptuitor.

În aceste condiții, nemulțumirile

petentei cu privire la rezoluția atacată nu au întradevăr, temeiuri, rezoluția

în discuție, fiind temeinică și legală.

Față cu cele arătate, Înalta Curte

de Casație și Justiție va trebui să privească, plângerea de față, ca nefondată,

și să o respingă ca atare, obligând pe recurentă, la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge plângerea formulată de

petiționara N.R., împotriva rezoluției nr. 51377/8565/2003 a Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, ca nefondată.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2004.