ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 9

noiembrie 2006, prin rezoluția nr. 3480/2006 a Secției Parchetelor Militare, în

baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul militar

lt.col. (r) S.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen., întrucât fapta nu există.

De asemenea,

prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de civilii

N.A. (procuror), N.S.O. și N.G.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 259 alin. (1) și (2) C. pen., cu motivarea că fapta nu există.

Prin

rezoluția nr. 8/P/2006 din 19 aprilie 2007 a Secției Parchetelor Militare, s-a

dispus admiterea plângerii numiților M.M.S., S.E.I. și C.I. formulată împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în dosarul nr. 8/P/2006,

infirmarea soluției și continuarea cercetărilor în cauză.

Ulterior, la

data de 29 octombrie 2008, prin ordonanța nr. 8/P/2006 a Secției Parchetelor

Militare s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Secției de urmărire penală și criminalistică, având în vedere Decizia Curții

Constituționale nr. 610 din 20 iunie 2007, prin care s-a constatat că sunt

neconstituționale dispozițiile art. III alin. (2) și alin. (3) teza

I

din

Legea nr. 356/2006.

Pe rolul

Secției de urmărire penală și criminalistică dosarul a fost înregistrat sub nr.

1558/P/2008.

La data de 29

ianuarie 2009, prin rezoluția nr. 1558/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (4) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de procuror militar colonel (r) S.G., procuror N.A., N.G.A.M.

și N.S.O., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,

respectiv art. 259 alin. (1) și (2) C. pen., cu motivarea că „faptele s-au prescris".

La data de 5 martie 2009,

pe rolul Secției resurse umane și documentare - Biroul registratură generală,

arhivă și grefa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție au fost înregistrate sub nr. 2413/1267/II/2/2009 și nr. 2411/ 1265/

11/2009 plângerile numiților N.G.A.M., N.S.O. și N.A. formulate „împotriva

rezoluției nr. 1558/P/2008

...

prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale ... pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 259 alin. (1) și (2) C. pen. - în

baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și art. 10 lit. g) C. proc. pen.,

raportat la art. 121 - 122 lit. g) C. pen., rezoluție apreciată ca fiind

„netemeinică și nelegală".

În finalul

plângerilor formulate, petiționarii au solicitat „admiterea plângerii și

schimbarea temeiului juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale,

reținând dispoziția art. 10 lit. a Cod procedură penală (fapta nu există), iar

în caz contrar admiterea plângerii și reluarea cercetărilor, în vederea

administrării probelor...".

Având în vedere că

între cele două plângeri există identitate de cauză și obiect, la data de 18

martie 2009, prin rezoluția nr. 2411/1265/II/2/2009 s-a dispus conexarea

lucrării nr. 2413/1267/II/2/2009           la lucrarea

nr.2 411/1265/II/2/2009.

Prin rezoluția nr. 2411/1265/11/2009

din 18 martie 2009, procurorul șef al Secției urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

dispus:

·

admiterea, ca întemeiată, a plângerii

numiților N.G.A.M., N.S.O. și N.A. formulată împotriva soluției dispuse la data

de 29 ianuarie 2009 în dosarul nr. 1558/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

·

infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi

penale și continuarea cercetărilor față de N.G.A.M., N.S.O. și N.A., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 259

alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru a

dispune în acest sens, procurorul ierarhic superior a constatat următoarele:

Din analiza actelor

premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză, rezultă că

procurorul de caz s-a limitat doar la constatarea împlinirii termenului de

prescripție a răspunderii penale, nefiind efectuate cercetări în vederea

stabilirii cu exactitate a situației de fapt.

Astfel, așa cum

de altfel se arată în plângerile formulate împotriva rezoluției nr. 1558/P/2008

din 29 ianuarie 2009, temeiul dispunerii soluției

„...

nu a avut la bază analiza tuturor mijloacelor de probă,

..., ci s-a mărginit la darea soluției de neîncepere a urmăririi penale pe

acest temei, numai la împlinirea termenului de prescripție".

Or, reține

procurorul ierarhic superior, potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. pen.: „în caz

de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile, precum și în

cazul existenței unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate

cere continuarea procesului penal". Deși textul de lege invocat are în

vedere calitatea de învinuit sau inculpat a persoanei care poate solicita

continuarea procesului penal, cu atât mai mult acesta se aplică și în cazul

făptuitorului.

În temeiul art. 278/1

C. proc. pen. numiții C.I., S.E.I. și M.M.S. s-au adresat instanței competente,

formulând prezentele plângeri.

În motivarea

plângerilor, petiționarii menționează că soluțiile procurorilor sunt nelegale

și netemeinice deoarece, pe de o parte, nu s-a împlinit termenul de prescripție

a răspunderii penale, iar pe de altă parte, nu au fost chemați presupușii

făptuitori pentru a preciza dacă solicită sau nu continuarea procesului penal.

În final, s-a

solicitat admiterea plângerilor, desființarea rezoluțiilor și reținerea cauzei

spre judecare în primă instanță.

Prealabil

examinării plângerilor, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la

intimatul procuror militar S.G. există o rezoluție de neîncepere a urmăririi

penale întrucât rezoluția nr. 1558/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a procurorului

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de urmărire penală și criminalistică, a fost infirmată parțial de către

procurorul ierarhic superior, dispunându-se continuarea cercetărilor numai față

de intimații procuror civil N.A. și, respectiv, N.S.O. și N.G.M.

Cu privire la

intimații procuror civil N.A. și, respectiv, N.S.O. și N.G.M. nu există o

rezoluție de neîncepere a urmării penale întrucât, în condițiile arătate,

rezoluția nr. 1558/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a procurorului din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, a fost infirmată parțial de către procurorul ierarhic

superior, dispunându-se continuarea cercetărilor față de aceștia.

Plângerile

petiționarilor vizează soluțiile dispuse de procuror cu privire la toți cei 4

intimați (fil. 1-2).

Plângerile

petiționarilor urmează a fi respinse pentru motivele următoare:

Numiții C.I.,

M.M.S. și S.E.I. (polițiști în cadrul IPJ Teleorman) au formulat plângere

penală împotriva procurorului militar S.G. - pentru art. 246 C. pen.,

procurorului civil N.A., precum și a fiului și fiicei acestuia, numiții N.S.O.

și N.G.M. - pentru art. 259 alin. (1) și (2) C. pen.

Așa cum s-a

arătat, prin rezoluția nr. 1558/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a procurorului din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmării penale față

de persoanele reclamate în plângerea penală.

Această

rezoluție, prin admiterea plângerilor formulate de N.A., N.S.O. și N.G.A.M., a

fost infirmată parțial, cu motivarea arătată anterior, prin rezoluția nr. 2411/1265/11/2009

din 18 martie 2009 de către procurorul șef al Secției urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație,

dispunându-se continuarea cercetărilor.

Așa cum rezultă

din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, și se confirmă de actele premergătoare

efectuate, fapta presupus a fi fost săvârșită de procurorul militar S.G. s-a

epuizat la data de 27 mai 2002 (data emiterii rechizitoriului).

Or, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. termenul prescripției răspunderii

penale este de 5 ani [art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.], în acest interval de

timp nefiind îndeplinite acte care, potrivit art. 123 C. pen., trebuiau

comunicate învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

Solicitarea

numiților C.I., S.E. și M.M.S., în sensul admiterii plângerii, desființării

rezoluțiilor și reținerii cauzei spre judecare, nu poate fi admisă deoarece, pe

de o parte, procurorul ierarhic a infirmat rezoluția de netrimitere în judecată

(dispunând continuarea cercetărilor, în cursul acestora ei având posibilitatea

să susțină toate aspectele legate de neîmplinirea termenului de prescripție a

răspunderii penale, existența faptelor și a vinovăției persoanelor respective

etc), iar pe de altă parte, instanța nu poate judeca pe fond cauza pe baza unor

acte premergătoare efectuate pentru soluționarea plângerii penale.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 278/ 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondate plângerile petiționarilor.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. și deciziei nr. 82 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți

de Casație și Justiție (M. Of. nr. 780 din 21 octombrie 2008), petiționarii vor

fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondate, plângerile formulate de petiționarii C.I., S.E.I. și M.M.S.

împotriva rezoluției din 29 ianuarie 2009 dispusă în dosarul nr. 1558/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică.

Obligă

petiționarii la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai

2009