ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea adresată Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție petenții V.A. și V.F. au cerut

cercetarea și trimiterea în judecată a magistraților procurori M.M. - procuror

în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și V.C. - procuror

general al aceleiași unități, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247

și 249 C. pen.

Petenții

au sesizat că pe parcursul instrumentării Dosarelor nr. 275/P/2007 și respectiv

1093/II/2/2007 aceștia nu și-au respectat obligația generală instituită în

sarcina lor prin dispozițiile art. 202 C. proc. pen., de a avea rol activ în

aflarea adevărului, dispunând astfel soluții nelegale prin care au fost grav

prejudiciate drepturile și interesele legitime ale petenților.

Au

susținut că cei doi magistrați procurori au încălcat legea prin motivarea

nelegală și netemeinică a rezoluției din 2 noiembrie 2007 în Dosarul nr. 1093/II/2/2007

și a rezoluției din 7 septembrie 2007 din Dosarul nr. 275/P/2007.

Astfel,

în urma plângerii depuse la 16 martie 2006 prin care reclamau că în acea zi

domiciliul intimatei V.F. a fost violat de un grup de persoane format din

executorul judecătoresc K.L., jandarmi și polițiști, care au încălcat dispozițiile

codului penal, civil și de procedură penală, cei doi inculpați neținând seama

de faptele reale de violare de domiciliu, abuz de putere, neglijență în

serviciu, lipsire de libertate și furt calificat, au aprobat faptele numiților

adoptând soluții de neîncepere a urmăririi penale, primul, respectiv de respingere

a plângerii formulate conform art. 275-278 C. proc. pen. și menținând soluția,

cel de al doilea.

Fără

efectuarea unei cercetări penale, în dosarele mai sus arătate, cei doi

procurori au luat în considerare doar actele premergătoare efectuate în cauză

de magistratul procuror colonel N.C. de la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București și au motivat rezoluțiile voit viciat cu greșeli și

neexactitate.

Prin

rezoluția nr. 1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în

baza art. 228 și art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de cei doi magistrați cu motivarea că faptele nu există.

Plângerea

formulată de petent împotriva rezoluției conform art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr. 5285/2567/II/2/2009

din 1 iunie 2009, ca neîntemeiată.

Împotriva

rezoluției de neurmărire penală a formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen. petentul V.A. având calitatea de reprezentant al părților

vătămate V.A., V.F. și SC M.I. SRL prin care a cerut desființarea rezoluției

atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale,

fie desființarea rezoluției și reținerea cauzei spre rejudecare.

A

motivat în esență că rezoluția este netemeinică și nelegală, motiv care îl

determină să formuleze o plângere penală împotriva inculpatului procuror M.S. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 257 și 249 C. pen.

A

susținut că în soluționarea plângerii nu s-a ținut cont de actele incidente în Dosarul

nr. 2078/33/2007, nu s-a ținut cont de probele administrate, probe pe care

procurorii C.V. și M.M. nu le-au văzut, procurorul nu a efectuat o cercetare

penală, în disprețul legii, la fel cum a procedat și făptuitorul M.M., nu s-a

avut în vedere că la dosarul cauzei există mărturii numeroase, declarații

contradictorii date de făptuitor și martori.

Verificând

conform art. 278 pct. 7 C. proc. pen. rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că plângerea este

nefondată.

Potrivit

art. 132 din Constituția României, procurorii își desfășoară activitatea

potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului

ierarhic sub autoritatea ministrului justiției.

În

speță prin rezoluția din data de 7 septembrie 2007 emisă de magistratul M.M. în

Dosar nr. 275/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți

făptuitorii reclamați cu motivarea că aceștia au acționat cu stricta respectare

a legalității, îndeplinindu-și în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, cu

ocazia executării silite, în raport de toate părțile implicate.

Potrivit

art. 278 C. proc. pen., cu titlu marginal „PLÂNGEREA CONTRA ACTELOR

PROCURORULUI

”

, persoana,

nemulțumită, petentul, a formulat plângere la procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Cluj, V.C., care constatând că soluția este legală

și temeinică, a respins-o.

Împotriva

acestei soluții, petentul a formulat plângere potrivit art. 278

1

C.

proc. pen. Dosar 2078/33/2007, iar Curtea de Apel Cluj, verificând soluția de

neurmărire a constatat că aceasta este legală și temeinică și a respins

plângerea ca nefondată la data de 9 ianuarie 2008. această soluție a fost

menținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție care a respins recursul

formulat de V.A. (Dosarul nr. 2078/33/2007, Înalta Curte de Casație și

Justiție) - decizia penală nr. 1637 din 12 mai 2008.

Din

actele dosarului rezultă că petenții sunt nemulțumiți de modul în care

magistrații procurori au soluționat cauza. Actele premergătoare efectuate nu au

relevat însă o faptă a magistraților. Soluțiile adoptate de aceștia au fost

supuse controlului judecătoresc în procedura prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen. și atât prin hotărârea primei instanțe, cât și a celei de recurs, au

fost menținute.

Așa

fiind, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge plângerea petenților ca nefondată.

Petentul

V.A. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.A. împotriva rezoluției nr.

1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o

menține.

Obligă

petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu

recurs.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.