ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție petenții V.A. și V.F. au cerut cercetarea și trimiterea în judecată a magistraților procurori M.M. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și V.C. - procuror general al aceleiași unități, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247 și 249 C. pen. Petenții au sesizat că pe parcursul instrumentării Dosarelor nr. 275/P/2007 și respectiv 1093/II/2/2007 aceștia nu și-au respectat obligația generală instituită în sarcina lor prin dispozițiile art. 202 C. proc. pen., de a avea rol activ în aflarea adevărului, dispunând astfel soluții nelegale prin care au fost grav prejudiciate drepturile și interesele legitime ale petenților.

Au susținut că cei doi magistrați procurori au încălcat legea prin motivarea nelegală și netemeinică a rezoluției din 2 noiembrie 2007 în Dosarul nr. 1093/II/2/2007 și a rezoluției din 7 septembrie 2007 din Dosarul nr. 275/P/2007. Astfel, în urma plângerii depuse la 16 martie 2006 prin care reclamau că în acea zi domiciliul intimatei V.F. a fost violat de un grup de persoane format din executorul judecătoresc K.L., jandarmi și polițiști, care au încălcat dispozițiile codului penal, civil și de procedură penală, cei doi inculpați neținând seama de faptele reale de violare de domiciliu, abuz de putere, neglijență în serviciu, lipsire de libertate și furt calificat, au aprobat faptele numiților adoptând soluții de neîncepere a urmăririi penale, primul, respectiv de respingere a plângerii formulate conform art. 275-278 C. proc.

pen. și menținând soluția, cel de al doilea. Fără efectuarea unei cercetări penale, în dosarele mai sus arătate, cei doi procurori au luat în considerare doar actele premergătoare efectuate în cauză de magistratul procuror colonel N.C. de la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București și au motivat rezoluțiile voit viciat cu greșeli și neexactitate. Prin rezoluția nr. 1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în baza art. 228 și art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați cu motivarea că faptele nu există. Plângerea formulată de petent împotriva rezoluției conform art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr. 5285/2567/II/2/2009 din 1 iunie 2009, ca neîntemeiată. Împotriva rezoluției de neurmărire penală a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc. pen. petentul V.A. având calitatea de reprezentant al părților vătămate V.A., V.F. și SC M.I. SRL prin care a cerut desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, fie desființarea rezoluției și reținerea cauzei spre rejudecare. A motivat în esență că rezoluția este netemeinică și nelegală, motiv care îl determină să formuleze o plângere penală împotriva inculpatului procuror M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 257 și 249 C. pen.

A susținut că în soluționarea plângerii nu s-a ținut cont de actele incidente în Dosarul nr. 2078/33/2007, nu s-a ținut cont de probele administrate, probe pe care procurorii C.V. și M.M. nu le-au văzut, procurorul nu a efectuat o cercetare penală, în disprețul legii, la fel cum a procedat și făptuitorul M.M., nu s-a avut în vedere că la dosarul cauzei există mărturii numeroase, declarații contradictorii date de făptuitor și martori. Verificând conform art. 278 pct. 7 C. proc. pen. rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată. Potrivit art. 132 din Constituția României, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic sub autoritatea ministrului justiției.

În speță prin rezoluția din data de 7 septembrie 2007 emisă de magistratul M.M. în Dosar nr. 275/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți făptuitorii reclamați cu motivarea că aceștia au acționat cu stricta respectare a legalității, îndeplinindu-și în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, cu ocazia executării silite, în raport de toate părțile implicate. Potrivit art. 278 C. proc. pen., cu titlu marginal „PLÂNGEREA CONTRA ACTELOR PROCURORULUI ” , persoana, nemulțumită, petentul, a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, V.C., care constatând că soluția este legală și temeinică, a respins-o. Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere potrivit art. 278 1 C. proc.

pen. Dosar 2078/33/2007, iar Curtea de Apel Cluj, verificând soluția de neurmărire a constatat că aceasta este legală și temeinică și a respins plângerea ca nefondată la data de 9 ianuarie 2008. această soluție a fost menținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție care a respins recursul formulat de V.A. (Dosarul nr. 2078/33/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție) - decizia penală nr. 1637 din 12 mai 2008. Din actele dosarului rezultă că petenții sunt nemulțumiți de modul în care magistrații procurori au soluționat cauza. Actele premergătoare efectuate nu au relevat însă o faptă a magistraților. Soluțiile adoptate de aceștia au fost supuse controlului judecătoresc în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen. și atât prin hotărârea primei instanțe, cât și a celei de recurs, au fost menținute. Așa fiind, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge plângerea petenților ca nefondată. Petentul V.A. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.A. împotriva rezoluției nr. 1647/P/2007 din 24 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.