ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 901/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 716 din 31

iulie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3042/2003, Tribunalul București, secția I

penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei

de 6 ani și 6 luni închisoare, formulată de petentul condamnat S.I.V.

Instanța a reținut că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., întrucât ancheta socială efectuată în cauză nu a evidențiat nici o

împrejurare specială de natură a produce grave consecințe pentru familia

condamnatului și care să justifice întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 505/ A din 8

septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs condamnatul. Recursul nu a fost motivat nici în scris și nici

oral, condamnatul lăsând la aprecierea curții modul de soluționare a acestuia.

Examinând din oficiu cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3), conform art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici unul din

aceste cazuri nu operează în speță, hotărârile criticate fiind legale și

întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială).

Astfel, ancheta socială efectuată în

cauză a evidențiat că mama condamnatului și un alt fiu al său locuiesc în

apartamentul coproprietatea mamei sale, realizând venituri lunare de 3.818.000

lei. Mama condamnatului este bolnavă de inimă, are ulcer gastric și alte

afecțiuni, pentru tratarea cărora a fost internată de mai multe ori în spital.

Aceste situații nu constituie însă

împrejurări deosebite din pricina cărora continuarea executării pedepsei de

către condamnat ar avea consecințe grave pentru familia sa, condiții cerute de

dispozițiile art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

așa cum corect au considerat cele două instanțe.

Ca urmare, va fi respins, ca

nefondat, recursul declarat de condamnat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000

lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.I.V. împotriva deciziei penale nr. 505 din 8

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2004.