ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3017/2003

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1154 din 5

decembrie 2002, Tribunalul București, secția I–a penală, a respins cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de petenta condamnată A.S.T., ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că sus-numita a solicitat în conformitate cu

prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei de

11 ani închisoare, aplicate conform art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și

(3) C. pen., prin sentința penală nr. 363 din 14 iunie 2000 a Tribunalului

București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4697/2001 a Curții Supreme

de Justiție.

S-a arătat de condamnată că are o

situație familială grea, iar ea este unica întreținătoare a familiei.

La dosar s-au atașat copia sentinței

penale sus-menționate și mandatul de executare nr. 529 din 26 noiembrie 2001.

Prin sentința penală nr. 682 din 1

februarie 2002 a Tribunalului București, secția I–a penală, a fost respinsă

cererea condamnatei.

Apelul condamnatei A.S.T. a fost

admis prin decizia penală nr. 662/ A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel

București pe motivul că între dispozitivul deciziei și considerente există o

neconcordanță evidentă.

În fond, după casare, tribunalul a

constatat că din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria sectorului 5

București, a reieșit că mama petentei este pensionată și are un venit lunar de

1.415.000 lei, este bolnavă, iar sporadic primește ajutor de la un fin plecat

în străinătate, astfel că prin sentința penală nr. 1154/2002 a respins cererea.

Apelul declarat de condamnată

împotriva acestei sentințe penale a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 172/ A din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II–a

penală.

Nemulțumită de această hotărâre,

petenta a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curții Supreme

de Justiție.

Curtea constată că recursul este

nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Într-adevăr, motivele invocate de

condamnată nu se încadrează în cele strict și limitativ prevăzute în

prevederile art. 453, raportat la art. 455 C. proc. pen.

Aceste motive sunt preexistente

condamnării petentei, iar anterior acestora nu a făcut dovada rezolvării

problemelor cu care s-a confruntat familia sa. Oricum, prezența temporară a

condamnatei nu ar fi în măsură să soluționeze pe fond situația familială

dificilă pe care o traversează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata A.S.T. împotriva deciziei penale nr. 172 din 25 martie

2003 a Curții de Apel București, secția II penală.

Obligă recurenta la 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2003.