ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3879/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 29/1P din 12

septembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2371/2003, Curtea de Apel Oradea a

dispus printre altele, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului

P.I. pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 16 septembrie 2003 până la 10

octombrie 2003, inclusiv.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că se mențin temeiurile de fapt și de

drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului căruia i se impută

că a comis infracțiunile de luare de mită în calitate de șef al Poliției

Rutiere din Inspectoratul de Poliție a județului Satu Mare.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs pe care nu l-a motivat în scris, apărătorul ales

învederând că nu se justifică menținerea stării de arest, inculpatul neprezentând

pericol pentru ordinea publică.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din actele aflate la

dosar, inculpatul a fost trimis în judecată alături de alți făptuitori, pentru

infracțiunea de luare de mită, constând în aceea că în calitate de șef al

Serviciului Poliției din cadrul I.P.J. Satu Mare, în perioada 27 august 2002 –

7 martie 2003, a pretins și primit diferite sume de bani pentru ca 64 de

candidați la examenele de obținere a permiselor de conducere să fie declarați

admiși.

Instanța de fond, prin încheierea

pronunțată, a apreciat în mod corect că se justifică prelungirea arestării

preventive întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au

schimbat.

Apărarea formulată de inculpat, în

sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă va fi pus în

libertate nu poate fi reținută, întrucât acesta a fost trimis în judecată

pentru infracțiuni grave de corupție, legate de calitatea sa de șef al Poliției

Rutiere și cu privire la care existau motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune, așa cum prevede și art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În raport de considerentele expuse,

recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii de ședință nr. 29/ I din 12

septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 2371/2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.