ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3879/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 29/1P din 12 septembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2371/2003, Curtea de Apel Oradea a dispus printre altele, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului P.I. pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 16 septembrie 2003 până la 10 octombrie 2003, inclusiv. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că se mențin temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului căruia i se impută că a comis infracțiunile de luare de mită în calitate de șef al Poliției Rutiere din Inspectoratul de Poliție a județului Satu Mare.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs pe care nu l-a motivat în scris, apărătorul ales învederând că nu se justifică menținerea stării de arest, inculpatul neprezentând pericol pentru ordinea publică. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul a fost trimis în judecată alături de alți făptuitori, pentru infracțiunea de luare de mită, constând în aceea că în calitate de șef al Serviciului Poliției din cadrul I.P.J. Satu Mare, în perioada 27 august 2002 – 7 martie 2003, a pretins și primit diferite sume de bani pentru ca 64 de candidați la examenele de obținere a permiselor de conducere să fie declarați admiși. Instanța de fond, prin încheierea pronunțată, a apreciat în mod corect că se justifică prelungirea arestării preventive întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat.

Apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă va fi pus în libertate nu poate fi reținută, întrucât acesta a fost trimis în judecată pentru infracțiuni grave de corupție, legate de calitatea sa de șef al Poliției Rutiere și cu privire la care existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune, așa cum prevede și art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În raport de considerentele expuse, recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii de ședință nr. 29/ I din 12 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 2371/2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.