ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3065/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Inculpatul P.I. este cercetat pentru

că, în perioada 2000 – 5 martie 2003, în calitate de ofițer de poliție și de

șef al Serviciului Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Satu Mare, a pretins și

primit, de la inculpatul G.G., directorul unei școli de șoferi, suma de 100.000

Euro, pentru ca peste o sută de candidați la examenele de obținere a permiselor

de conducere auto, organizate de poliție, să fie declarați admiși.

Prin mandatul nr. 18 din 15 aprilie

2003, inculpatul a fost arestat, pentru luare de mită, prevăzută de art. 254

alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 și 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) din același cod.

La 4 iunie 2003, Parchetul Național

Anticorupție cere prelungirea arestării preventive a inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin încheierea din 6 iunie 2003, admite cererea parchetului,

prelungind arestarea preventivă a inculpatului până la data de 12 iulie 2003.

Prin recursul de față, inculpatul

critică încheierea, motivând că:

a) prelungirea arestării preventive

nu a fost cerută prin referat motivat și că;

b) actul de sesizare, viciat, nu

corespunde motivelor de prelungire a arestării.

Critica nu este întemeiată.

Potrivit art. 155 și art. 156 C.

proc. pen., durata arestării preventive poate fi prelungită, motivat.

Prelungirea se dispune pe baza propunerii,

motivate, a organului care efectuează urmărirea penală.

Motivul invocat de recurent, privind

nulitatea sesizării instanței, nu se încadrează în art. 197 alin. (2) C. proc.

pen.

Au fost respectate și dispozițiile

art. 156 alin. ultim C. proc. pen., în cauză, cererea, motivată de prelungire a

arestării preventive arătând, pe larg, motivele acestei cereri.

În fine, sunt îndeplinite și

cerințele art. 155 C. proc. pen., potrivit cărora solicitarea prelungirii

arestării preventive se face doar în caz de necesitate și motivat.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., încheierea atacată va fi menținută, prin

respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii de ședință din 6 iunie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1560/2003.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2003.