ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2513/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului, rezultă

următoarele:

Prin încheierea de ședință din dosarul

penal nr. 1359/2003, dată la 14 mai 2003, s-a dispus admiterea sesizării

Parchetului Național Anticorupție, doar în ceea ce privește pe inculpatul P.I. și

s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive cu 30 de zile, de la 14 mai

2003, la 12 iunie 2003, inclusiv.

S-a respins cererea de prelungire

formulată de Parchetul Național Anticorupție în ceea ce privește pe inculpații

B.A. și G.G.

Pentru a se pronunța astfel, s-a avut

în vedere că în ceea ce privește pe inculpații B.A. și G.G. s-a pronunțat decizia

penală nr. 2182 din 3 mai 2003 de către Curtea Supremă de Justiție, în urma

căreia inculpații sunt în stare de libertate.

În ceea ce îl privește pe inculpatul

P.I. s-a avut în vedere că se mențin temeiurile de arestare, prevăzute de art. 155

C. proc. pen., prelungirea duratei măsurii arestării preventive fiind necesară

pentru efectuarea în condiții corespunzătoare a confruntării inculpatului și martorilor,

a verificării înscrisurilor găsite la percheziție și a întrebării inculpatului

asupra acestora.

Împotriva încheierii, în termen

legal, inculpatul P.I. a declarat recurs, invocând ca motiv de casare greșita

aplicare a legii [(art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)

]

.

Inculpatul a arătat că nu subzistă

temeiurile arestării, deoarece urmărirea penală fiind aproape terminată, iar

ceilalți doi coparticipanți fiind în stare de libertate nu se mai poate

considera că prezintă pericol pentru ordinea publică. S-a solicitat respingerea

prelungirii.

Curtea examinând încheierea atacată,

în raport de critica adusă și de dispozițiile legale constată că recursul este

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 155 C.

proc. pen., prelungirea arestării se face în caz de necesitate și numai

motivat.

În sarcina inculpaților B.A. și P.I.

se efectuează urmărirea penală în legătură cu fapta acestora, care în calitate

de ofițeri ai Poliției Rutiere (P.I. fiind și șef) din cadrul I.P.J. Satu Mare,

în perioada 1998/2003, au pretins și primit de la inculpatul G.G., pentru a admite

la examen peste 100 persoane ce doreau permis de conducere, dându-le anticipat

cheia subiectelor de examinare.

Impunându-se continuarea urmăririi

penale cu audierea candidaților, confruntarea inculpaților și a acestora cu

martorii, examinarea și prezentarea documentelor ridicate cu ocazia percheziției,

instanța consideră că este în interesul unei bune desfășurări a urmăririi

penale să se prelungească durata arestării inculpatului P.I.

Astfel fiind, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge

recursul ca nefondat și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să fie

obligat la cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat deinculpatul P.I. împotriva încheierii din 14 mai 2003, pronunțată în

dosarul nr. 1359/2003 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000

lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 mai 2003.