ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2513/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului, rezultă următoarele: Prin încheierea de ședință din dosarul penal nr. 1359/2003, dată la 14 mai 2003, s-a dispus admiterea sesizării Parchetului Național Anticorupție, doar în ceea ce privește pe inculpatul P.I. și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive cu 30 de zile, de la 14 mai 2003, la 12 iunie 2003, inclusiv. S-a respins cererea de prelungire formulată de Parchetul Național Anticorupție în ceea ce privește pe inculpații B.A. și G.G. Pentru a se pronunța astfel, s-a avut în vedere că în ceea ce privește pe inculpații B.A. și G.G. s-a pronunțat decizia penală nr. 2182 din 3 mai 2003 de către Curtea Supremă de Justiție, în urma căreia inculpații sunt în stare de libertate.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P.I. s-a avut în vedere că se mențin temeiurile de arestare, prevăzute de art. 155 C. proc. pen., prelungirea duratei măsurii arestării preventive fiind necesară pentru efectuarea în condiții corespunzătoare a confruntării inculpatului și martorilor, a verificării înscrisurilor găsite la percheziție și a întrebării inculpatului asupra acestora. Împotriva încheierii, în termen legal, inculpatul P.I. a declarat recurs, invocând ca motiv de casare greșita aplicare a legii [(art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) ] . Inculpatul a arătat că nu subzistă temeiurile arestării, deoarece urmărirea penală fiind aproape terminată, iar ceilalți doi coparticipanți fiind în stare de libertate nu se mai poate considera că prezintă pericol pentru ordinea publică.

S-a solicitat respingerea prelungirii. Curtea examinând încheierea atacată, în raport de critica adusă și de dispozițiile legale constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 155 C. proc. pen., prelungirea arestării se face în caz de necesitate și numai motivat. În sarcina inculpaților B.A. și P.I. se efectuează urmărirea penală în legătură cu fapta acestora, care în calitate de ofițeri ai Poliției Rutiere (P.I. fiind și șef) din cadrul I.P.J. Satu Mare, în perioada 1998/2003, au pretins și primit de la inculpatul G.G., pentru a admite la examen peste 100 persoane ce doreau permis de conducere, dându-le anticipat cheia subiectelor de examinare.

Impunându-se continuarea urmăririi penale cu audierea candidaților, confruntarea inculpaților și a acestora cu martorii, examinarea și prezentarea documentelor ridicate cu ocazia percheziției, instanța consideră că este în interesul unei bune desfășurări a urmăririi penale să se prelungească durata arestării inculpatului P.I. Astfel fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul ca nefondat și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat deinculpatul P.I. împotriva încheierii din 14 mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 1359/2003 al Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2003.