ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2303/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2303/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 9 mai 2003,
Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea P.N.A., Serviciul
Teritorial Suceava, de prelungire a arestării preventive a inculpaților S.M. și
B.M.
A prelungit cu 30 zile, durata
arestării preventive, respectiv de la 10 mai 2003 până la 8 iunie 2003 inclusiv
pentru inculpatul S.M. și de la 16 mai 2003 până la 14 iunie 2003 inclusiv
pentru inculpatul B.M.
Pentru a pronunța astfel, s-a
reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive
împotriva celor doi inculpați nu s-au schimbat și că faptele pentru care sunt
cercetați sunt infracțiuni de corupție sau conexe infracțiuni de corupție ceea
ce le conferă o gravitate deosebită.
A concluzionat instanța că lăsarea
în libertate a celor doi inculpați reprezintă un pericol real pentru ordinea
publică și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 159 – art. 160 C.
proc. pen., cu referire la art. 148 lit. h) și d) C. proc. pen. și art. 143 C.
proc. pen.
Împotriva acestei încheieri au
declarat recurs inculpații care au solicitat respingerea cererii de prelungire
a arestării preventive a parchetului, motivat în esență de faptul că nu se
justifică continuarea cercetărilor în stare de arest, avându-se în vedere
datele ce caracterizează persoana inculpaților și că nu există indicii temeinice
cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale.
Recursurile inculpaților sunt
nefondate, urmând a fi respinse în condițiile art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., corect a reținut prima instanță, măsura arestării s-a luat cu
respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege.
În privința condițiilor de la art.
143 C. proc. pen., se apreciază existența probelor sau indiciilor temeinice că
inculpații au săvârșit o faptă penală.
Inculpatul S.M. este cercetat pentru
săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, dare de mită, luare de mită,
primire de foloase necuvenite, fals intelectual și favorizarea infractorului
prevăzute de art. 257, 255, 254 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu referire la
art. 1, 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, art. 289 și art. 264 C. pen., cu
aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.
Inculpatul B.M. este cercetat pentru
săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și complicitate la luare de
mită, prevăzute de art. 260 alin. (1) și art. 26, raportat la art. 255 C. pen.,
cu referire la art. 1, 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.
a) și art. 34 C. pen.
Condițiile prevăzute de art. 148
lit. h) și d) C. proc. pen., în ce-l privește pe inculpatul S.M. și respectiv
prevăzute de art. 148 lit. h) în ce-l privește pe inculpatul B.M. sunt
îndeplinite.
Sunt date că inculpatul S.M. a
încercat să zădărnicească aflarea adevărului, pedeapsa prevăzută de lege pentru
o parte din infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații este mai mare
de 2 ani, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea
publică.
Conceptul de ordine publică, în
sensul art. precizat, este înțeles nu numai ca un pericol concret și imediat ci
mai ales al afectării echilibrului social prin determinarea unor stări de lucru
negative, în sensul generării unor îndoieli că împotriva unor fapte periculoase
ca cele de corupție, legea nu se aplică cu fermitate sau cu alte cuvinte
impactul negativ asupra opiniei publice mai ales prin punerea în libertate a
unor persoane investite cu atribuții importante prin funcțiile pe care le
dețin.
Prelungirea arestării sub cele două
condiții prevăzute în textul art. 155 C. proc. pen., respectiv, durata
arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de „necesitate” și numai
„motivat”, se justifică.
Astfel temeiurile care au stat la
baza arestării preventive a inculpaților nu au dispărut, inculpații fiind
cercetați pentru infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea, cât și pentru
alte fapte de corupție.
Cea de-a doua condiție înserată în
text, motivarea soluției de prelungire a duratei arestării preventive care au
determinat solicitarea și respectiv soluția adoptată ca o garanție pentru
persoana arestată, este îndeplinită, în cauză aceste temeiuri arătându-se
concret.
Ancheta se află în curs de
desfășurare, fiind necesare audieri ale altor persoane (martori, denunțători,
efectuarea de confruntări) cu atât mai mult cu cât din cercetări a rezultat că
inculpații au comis alte fapte de corupție.
În consecință, pentru cele arătate
mai sus, urmează ca recursurile declarate de inculpații S.M. și B.M. împotriva
încheierii din 9 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel București să fie
respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații S.M. și B.M. împotriva încheierii din 9 mai 2003
pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr.
1310/2003.
Obligă inculpații la plata sumei de
câte 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi
15 mai 2003.