ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.05.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2303/2003

HOTĂRÂRE
15.05.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2303/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 9 mai 2003,

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea P.N.A., Serviciul

Teritorial Suceava, de prelungire a arestării preventive a inculpaților S.M. și

B.M.

A prelungit cu 30 zile, durata

arestării preventive, respectiv de la 10 mai 2003 până la 8 iunie 2003 inclusiv

pentru inculpatul S.M. și de la 16 mai 2003 până la 14 iunie 2003 inclusiv

pentru inculpatul B.M.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

împotriva celor doi inculpați nu s-au schimbat și că faptele pentru care sunt

cercetați sunt infracțiuni de corupție sau conexe infracțiuni de corupție ceea

ce le conferă o gravitate deosebită.

A concluzionat instanța că lăsarea

în libertate a celor doi inculpați reprezintă un pericol real pentru ordinea

publică și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 159art. 160 C.

proc. pen., cu referire la art. 148 lit. h) și d) C. proc. pen. și art. 143 C.

proc. pen.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs inculpații care au solicitat respingerea cererii de prelungire

a arestării preventive a parchetului, motivat în esență de faptul că nu se

justifică continuarea cercetărilor în stare de arest, avându-se în vedere

datele ce caracterizează persoana inculpaților și că nu există indicii temeinice

cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale.

Recursurile inculpaților sunt

nefondate, urmând a fi respinse în condițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., corect a reținut prima instanță, măsura arestării s-a luat cu

respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege.

În privința condițiilor de la art.

143 C. proc. pen., se apreciază existența probelor sau indiciilor temeinice că

inculpații au săvârșit o faptă penală.

Inculpatul S.M. este cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, dare de mită, luare de mită,

primire de foloase necuvenite, fals intelectual și favorizarea infractorului

prevăzute de art. 257, 255, 254 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu referire la

art. 1, 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, art. 289 și art. 264 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

Inculpatul B.M. este cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și complicitate la luare de

mită, prevăzute de art. 260 alin. (1) și art. 26, raportat la art. 255 C. pen.,

cu referire la art. 1, 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) și art. 34 C. pen.

Condițiile prevăzute de art. 148

lit. h) și d) C. proc. pen., în ce-l privește pe inculpatul S.M. și respectiv

prevăzute de art. 148 lit. h) în ce-l privește pe inculpatul B.M. sunt

îndeplinite.

Sunt date că inculpatul S.M. a

încercat să zădărnicească aflarea adevărului, pedeapsa prevăzută de lege pentru

o parte din infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații este mai mare

de 2 ani, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea

publică.

Conceptul de ordine publică, în

sensul art. precizat, este înțeles nu numai ca un pericol concret și imediat ci

mai ales al afectării echilibrului social prin determinarea unor stări de lucru

negative, în sensul generării unor îndoieli că împotriva unor fapte periculoase

ca cele de corupție, legea nu se aplică cu fermitate sau cu alte cuvinte

impactul negativ asupra opiniei publice mai ales prin punerea în libertate a

unor persoane investite cu atribuții importante prin funcțiile pe care le

dețin.

Prelungirea arestării sub cele două

condiții prevăzute în textul art. 155 C. proc. pen., respectiv, durata

arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de „necesitate” și numai

„motivat”, se justifică.

Astfel temeiurile care au stat la

baza arestării preventive a inculpaților nu au dispărut, inculpații fiind

cercetați pentru infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea, cât și pentru

alte fapte de corupție.

Cea de-a doua condiție înserată în

text, motivarea soluției de prelungire a duratei arestării preventive care au

determinat solicitarea și respectiv soluția adoptată ca o garanție pentru

persoana arestată, este îndeplinită, în cauză aceste temeiuri arătându-se

concret.

Ancheta se află în curs de

desfășurare, fiind necesare audieri ale altor persoane (martori, denunțători,

efectuarea de confruntări) cu atât mai mult cu cât din cercetări a rezultat că

inculpații au comis alte fapte de corupție.

În consecință, pentru cele arătate

mai sus, urmează ca recursurile declarate de inculpații S.M. și B.M. împotriva

încheierii din 9 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel București să fie

respinse ca nefondate.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.M. și B.M. împotriva încheierii din 9 mai 2003

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr.

1310/2003.

Obligă inculpații la plata sumei de

câte 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-08-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3570/2003
Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 august 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 3412/2002, Curtea de Apel București, secția I penală, admițând cererea Parchetului de pe lâ
ÎCCJ 2003-09-03
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3550/2003
trebuia să o facă înainte de a dispune scoaterea de pe rol a cauzei și a trimiterii ei spre competentă soluționare Curții de Apel Tg. Mureș; 3) în fine, deși arestarea preventivă a inculpaților era menținută până la 27 august 2003, Curtea d
ÎCCJ 2003-08-06
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3427/2003
art. 33 și art. 34 C. pen., B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 255 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) ș
ÎCCJ 2003-05-27
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2513/2003
Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului, rezultă următoarele: Prin încheierea de ședință din dosarul penal nr. 1359/2003, dată la 14 mai 2003, s-a dispus admiterea sesizării Parchetului Național Anticorupție, doar în c
ÎCCJ 2003-10-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4587/2003
de altă parte, pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești se justifică menținerea lor în stare de arest. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, inclusiv P.G., M.A., H.C. (care au susținut că nu
Sursă