ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3550/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 15 din 27 august 2003, Curtea de Apel Suceava, secția penală, în Camera de Consiliu, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei penale privind pe inculpații S.M., B.M. și V.V. și trimiterea ei spre competentă soluționare Curții de Apel Tg. Mureș; prelungirea arestării preventive a inculpaților S.M. și B.M., cu 30 de zile, respectiv, de la 27 august 2003, până la 25 septembrie 2003, inclusiv. S-a constatat că măsura arestării preventive față de inculpații S.M. și B.M. a fost luată în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. h) și d) și, respectiv, art. 148 lit. h) C. proc. pen., ca fiind confirmată de judecător, cu ocazia soluționării cererilor de prelungire a arestării a fost prelungită până la 30 iulie 2003 inclusiv, iar, apoi, la data de 30 iulie 2003 arestarea a fost prelungită, până la 27 august 2003, inclusiv.

Prin încheierea nr. 3498 din 21 august 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală (dosar nr. 3316/2003) s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și s-a dispus strămutarea judecării prezentei cauze la Curtea de Apel Tg. Mureș, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care se strămută cauza. Așa fiind, instanța urmează a scoate cauza de pe rol și a o trimite Curții de Apel Tg. Mureș, spre competentă soluționare. În ceea ce privește măsura arestării preventive este a se arăta că în cauză, fiind vorba de o soluție de dezinvestire a instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., aceasta este obligată să se pronunțe asupra stării de arest a inculpaților S.M.

și B.M. Existând și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive prevăzute de textele de lege menționate, avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise și poziția procesuală a inculpaților, starea de arest a inculpaților urmează a fi prelungită cu 30 de zile, în temeiul art. 168 2 C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava și inculpații S.M. și B.M. În recursul său, Parchetul Național Anticorupție a susținut că încheierea este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: 1) prin încheierea Curții Supreme de Justiție, secția penală, nr. 3498 din 21 august 2003, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și s-a strămutat judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3651/2003 al Curții de Apel Suceava, la Curtea de Apel Tg.

Mureș, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat cauza; 2) chiar dacă Curtea de Apel s-a pronunțat asupra prelungirii arestării preventive a inculpaților, aceasta trebuia să o facă înainte de a dispune scoaterea de pe rol a cauzei și a trimiterii ei spre competentă soluționare Curții de Apel Tg. Mureș; 3) în fine, deși arestarea preventivă a inculpaților era menținută până la 27 august 2003, Curtea de Apel Suceava a prelungit arestarea preventivă a celor doi inculpați, de la 27 august 2003, până la 25 septembrie 2003, în loc să procedeze la prelungire, începând cu 28 august, până la 26 septembrie 2003. În consecință, Parchetul Național Anticorupție a solicitat casarea încheierii nr. 15 din 27 august 2003 a Curții de Apel Suceava.

Primul motiv de recurs al Parchetului Național a fost susținut și de inculpați, în recursul lor. În plus, aceștia au susținut, nerespectarea art. 148 lit. h) C. proc. pen., în sensul inexistenței unor probe certe că inculpații ar reprezenta un pericol concret, pentru ordinea publică; că, nu s-au respectat prevederile art. 148 lit. d) C. proc. pen. când s-a făcut prelungirea pentru inculpatul S.M. și că s-au încălcat dispozițiile art. 5 C. proc. pen., care asigură judecarea procesului penal, în stare de libertate. Examinând recursurile declarate, Curtea constată că primul motiv de recurs, având un conținut comun, atât în recursul Parchetului Național, cât și în recursurile inculpaților este întemeiat, impunând admiterea tuturor recursurilor.

Într-adevăr, cauza fiind strămutată, prin hotărârea Curții Supreme de Justiție, de la Curtea de Apel Suceava, la Curtea de Apel Tg. Mureș, Curtea de Apel Suceava nu mai era competentă să se pronunțe asupra prelungirii măsurii arestării preventive, încât, făcând-o, a pronunțat o încheiere nelegală, supusă casării. În consecință, Curtea va trebui să admită recursurile declarate de Parchetul Național și de inculpați împotriva încheierii nr. 15 din 27 august 2003, privind prelungirea arestării preventive, casând-o, ca nelegală. Față de faptul că, primirea, ca fondat, a primului motiv de recurs, este de natură a duce la casarea hotărârii atacate, face inutilă, în această fază, discutarea celorlalte motive de recurs formulate atât de Parchetul Național, cât și de inculpați, ultimii având posibilitatea de a-și valorifica drepturile procedurale asigurate de lege, în legătură cu starea de libertate, în fața instanței devenite competente, ca urmare a strămutării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava și inculpații S.M. și B.M., împotriva încheierii nr. 15 din 27 august 2003 (dosar nr. 3651/2003) a Curții de Apel Suceava, privind prelungirea arestării preventive. Casează încheierea atacată nr. 15 din 17 august 2003 a Curții de apel Suceava, ca nelegală. Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2003.