ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3571/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3571/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 27 august 2003,
Curtea de Apel Târgu Mureș, a menținut și prelungit măsura arestării preventive
a inculpaților S.M. și B.M. până la data de 26 septembrie 2003 și a respins
cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a
nu părăsi localitatea.
S-a motivat că măsura arestării
preventive față de acești inculpați a fost luată în temeiul art. 148 lit. d) și
h) C. proc. pen. și confirmată de judecător cu ocazia judecării cererilor de
prelungire a arestării preventive.
Se concluzionează că temeiurile care
stau la baza acestei măsuri preventive subzistă și se impune menținerea și
prelungirea acestei măsuri.
Împotriva sus-menționatei încheieri,
inculpații S.M. și B.M. au declarat recurs în termen, susținând în primul motiv
formulat că, greșit Curtea de Apel Târgu Mureș a examinat legalitatea detenției
preventive în lipsa lor, încălcându-se principiul contradictorialității.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit art. 159 alin. (4) C. proc.
pen., în cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital și din
cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața instanței sau în alte cazuri
deosebite în care deplasarea sa nu este posibilă, propunerea de arestare va fi
examinată numai în prezența apărătorului căruia i se va da cuvântul pentru a
pune concluzii.
În cauză, instanța față de faptul că
inculpații se aflau deținuți în Penitenciarul Botoșani și dosarul a fost primit
de Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 27 august 2002, iar arestarea
preventivă era prelungită până la aceeași dată inclusiv și trebuia examinată
legalitatea detenției, a considerat corect că această situație constituie o
împrejurare specială în sensul art. 159 alin. (4) C. proc. pen.
Deci, încheierea recurată nu este
criticabilă din acest punct de vedere.
Printr-un alt motiv invocat, recurenții
critică încheierea pentru încălcarea dreptului de apărare, în sensul că
judecata s-a făcut cu asistența juridică pentru inculpați, de către un apărător
desemnat din oficiu, fără a fi încunoștiințați apărătorii aleși, din Suceava.
Nici această critică nu este
întemeiată, pe de o parte că datorită urgenței ce se impunea nu mai era
posibilă înștiințarea și deplasarea avocaților de la Suceava, la Târgu Mureș,
iar pe de altă parte, apărătorii aleși au datoria să se intereseze ei de
situația dosarelor, inclusiv despre termenele de judecată, astfel că s-a
asigurat apărarea de către un apărător oficiu, care a pus concluzii.
Totodată, se constată că măsura
arestării preventive este justificată, de asemenea, și prelungirea acesteia,
menținându-se temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Din dosarul cauzei, se constată că
inculpatul S.M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 26 iunie 2003
al Parchetului Național Anticorupție, pentru infracțiunile de trafic de
influență, dare și luare de mită, primirea de foloase necuvenite și fals
intelectual, iar inculpatul B.M. pentru complicitate la dare de mită și
infracțiunea de mărturie mincinoasă, procesul aflându-se în faza de început.
Pentru considerentele expuse,
recursurile urmează a se respinge ca nefondate, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a obliga pe recurenți la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații S.M. și B.M. împotriva încheierii din 27 august 2003
pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. 637/2003/P.
Obligă pe recurenți să plătească
statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată, în ședință publică, azi
5 septembrie 2003.