ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3344/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Galați, în baza art. 160 d C. proc. pen., s-a prelungit durata arestării preventive a inculpaților R.M.M., C.V., N.F. și V.C., până la 17 iulie 2003, când cauza are termen pentru judecarea apelurilor declarate de inculpați. Totodată, s-au respins cererile formulate de inculpații R.M.M. și N.F. de înlocuire a măsurii arestării, cu măsurile prevăzute de art. 136 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. pen. (obligarea de a nu părăsi localitatea și țara). Instanța a reținut că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor de arestare preventivă.

Împotriva încheierii menționate inculpații au declarat recurs, susținând prin motive comune că, nelegal instanța de apel a reținut că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 281/2003, dat fiind că încheierea a fost pronunțată după adoptarea acestei legi, care este mai favorabilă și că nu s-a motivat în ce constau temeiurile, prevăzute de art. 146 lit. h) C. proc. pen., avute în vedere la prelungire. Se mai susține că nu s-au dovedit elemente noi în sensul prevederilor art. 160 c C. proc. pen., pentru a se putea dispune prelungirea arestării, motive pentru care se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpaților. Recursurile declarate nu sunt fondate.

Din examinarea încheierii recurate și a lucrărilor dosarului rezultă că instanța de apel a aplicat corespunzător noile prevederi legale referitoare la măsura arestării preventive și a dispus, din oficiu, prelungirea arestării față de inculpații recurenți. Susținerea că nu i-ar fi aplicat noile prevederi ale Legii nr. 281/2003, nu corespunde realității. Instanța motivează că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 281/2003, însă se referă la împrejurarea că primul termen de judecată în apel a fost la 19 iunie 2003, deci nu se află în faza reglementată de art. 160 alin. (2) și art. 160 a C. proc. pen., referitoare la prelungirea arestării, până sau la prima înfățișare. În acest sens, instanța a aplicat prevederile art. 160 d C. proc.

pen., care vizează prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanța de fond. În cauză, inculpații au fost condamnați prin sentința penală nr. 27 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Galați, la pedepse cuprinse între 3 ani și 6 luni și 4 ani și 6 luni, pentru infracțiuni de contrabandă, complicitate la aceeași infracțiune sau luare de mită, prevăzută de art. 178 C. vam., art. 26 C. pen., raportat la art. 178 C. vam., art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., constând în introducerea peste graniță, în mod fraudulos și repetat, a unor cantități mari de țigări (552.952 pachete, în valoare de 10.495.067.264 lei la care se adaugă taxele vamale, accize, T.V.A., neîncasate, în valoare de 28.495.067.264 lei) în perioada 13 iulie 2001, 17 ianuarie 2003 de către inculpatul C.V., ajutat de N.F., cu înlesnirile acordate de inculpații R.M.M.

și V.C., controlori vamali, care au primit sume de bani și valută pentru a-și încălca îndatoririle de serviciu. Față de tulburările produse prin încălcarea normelor de drept sus-arătate, corect instanța de apel a reținut că se mențin temeiurile, prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., avute în vedere la luarea măsurilor de arestare preventivă. Susținerea că s-au încălcat prevederile art. 160 e C. proc. pen., în sensul că neinvocându-se la instanță elemente noi față de cele existente în faza de urmărire penală, nu se mai putea prelungi arestarea preventivă, nu este întemeiată. Sub acest aspect, temeiurile de arestare, în speță art. 148 lit. h) C. proc. pen., trebuiesc corelate și cu alte prevederi legale care reglementează desfășurarea procesului penal, și anume cele care vizează scopul acestuia și al măsurilor preventive.

În acest sens, potrivit art. 1 C. pen., legea penală apără împotriva infracțiunilor, printre alte valori supreme, și întreaga ordine de drept, iar potrivit art. 136 C. proc. pen., măsurile preventive asigură buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. De asemenea, potrivit art. 155 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, arestarea inculpatului dispusă de instanță, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale în caz de necesitate și numai dacă au intervenit elemente noi, care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, iar potrivit art. IX din aceeași lege, mandatul de arestare preventivă emis de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, își produce în continuare efectele și după această dată.

Prin urmare, prevederile art. 160 c C. proc. pen., pentru faza de judecată, trebuiesc interpretate și aplicate în corelație cu prevederile legale sus-arătate și care au semnificația că dacă temeiurile din cursul urmăririi penale se mențin și în faza judecății, ele își produc efectele deopotrivă. Nici nu s-ar putea legal susține că scopul măsurilor preventive ar fi altul în faza judecății, față de cel din cursul urmăririi penale, de vreme ce textul art. 136 C. proc. pen., nu face vreo distincție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.M.M., C.V., N.F. și V.C., împotriva încheierii din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 931/2003. Obligă pe inculpații R.M.M. și N.F. la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații C.V. și V.C. la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2003.