ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3344/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 2 iulie 2003 a

Curții de Apel Galați, în baza art. 160

d

C. proc. pen., s-a

prelungit durata arestării preventive a inculpaților R.M.M., C.V., N.F. și

V.C., până la 17 iulie 2003, când cauza are termen pentru judecarea apelurilor

declarate de inculpați.

Totodată, s-au respins cererile

formulate de inculpații R.M.M. și N.F. de înlocuire a măsurii arestării, cu

măsurile prevăzute de art. 136 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. pen. (obligarea

de a nu părăsi localitatea și țara).

Instanța a reținut că nu au dispărut

temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor de arestare preventivă.

Împotriva încheierii menționate

inculpații au declarat recurs, susținând prin motive comune că, nelegal

instanța de apel a reținut că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile Legii

nr. 281/2003, dat fiind că încheierea a fost pronunțată după adoptarea acestei

legi, care este mai favorabilă și că nu s-a motivat în ce constau temeiurile,

prevăzute de art. 146 lit. h) C. proc. pen., avute în vedere la prelungire.

Se mai susține că nu s-au dovedit

elemente noi în sensul prevederilor art. 160

c

C. proc. pen., pentru

a se putea dispune prelungirea arestării, motive pentru care se solicită

admiterea recursurilor, casarea încheierii și punerea în libertate a

inculpaților.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

Din examinarea încheierii recurate

și a lucrărilor dosarului rezultă că instanța de apel a aplicat corespunzător

noile prevederi legale referitoare la măsura arestării preventive și a dispus,

din oficiu, prelungirea arestării față de inculpații recurenți.

Susținerea că nu i-ar fi aplicat

noile prevederi ale Legii nr. 281/2003, nu corespunde realității.

Instanța motivează că nu sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 281/2003, însă se referă la împrejurarea că

primul termen de judecată în apel a fost la 19 iunie 2003, deci nu se află în

faza reglementată de art. 160 alin. (2) și art. 160

a

C. proc. pen.,

referitoare la prelungirea arestării, până sau la prima înfățișare.

În acest sens, instanța a aplicat

prevederile art. 160

d

C. proc. pen., care vizează prelungirea

arestării inculpatului condamnat de instanța de fond.

În cauză, inculpații au fost

condamnați prin sentința penală nr. 27 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului

Galați, la pedepse cuprinse între 3 ani și 6 luni și 4 ani și 6 luni, pentru

infracțiuni de contrabandă, complicitate la aceeași infracțiune sau luare de

mită, prevăzută de art. 178 C. vam., art. 26 C. pen., raportat la art. 178 C.

vam., art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75

lit. a) C. pen., constând în introducerea peste graniță, în mod fraudulos și

repetat, a unor cantități mari de țigări (552.952 pachete, în valoare de

10.495.067.264 lei la care se adaugă taxele vamale, accize, T.V.A., neîncasate,

în valoare de 28.495.067.264 lei) în perioada 13 iulie 2001, 17 ianuarie 2003

de către inculpatul C.V., ajutat de N.F., cu înlesnirile acordate de inculpații

R.M.M. și V.C., controlori vamali, care au primit sume de bani și valută pentru

a-și încălca îndatoririle de serviciu.

Față de tulburările produse prin

încălcarea normelor de drept sus-arătate, corect instanța de apel a reținut că

se mențin temeiurile, prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., avute în

vedere la luarea măsurilor de arestare preventivă.

Susținerea că s-au încălcat

prevederile art. 160

e

C. proc. pen., în sensul că neinvocându-se la

instanță elemente noi față de cele existente în faza de urmărire penală, nu se

mai putea prelungi arestarea preventivă, nu este întemeiată.

Sub acest aspect, temeiurile de

arestare, în speță art. 148 lit. h) C. proc. pen., trebuiesc corelate și cu

alte prevederi legale care reglementează desfășurarea procesului penal, și

anume cele care vizează scopul acestuia și al măsurilor preventive.

În acest sens, potrivit art. 1 C.

pen., legea penală apără împotriva infracțiunilor, printre alte valori supreme,

și întreaga ordine de drept, iar potrivit art. 136 C. proc. pen., măsurile

preventive asigură buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se

împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de

la judecată ori de la executarea pedepsei.

De asemenea, potrivit art. 155 C.

proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, arestarea

inculpatului dispusă de instanță, poate fi prelungită în cursul urmăririi

penale în caz de necesitate și numai dacă au intervenit elemente noi, care să

justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea

inițială impun în continuare privarea de libertate, iar potrivit art. IX din

aceeași lege, mandatul de arestare preventivă emis de procuror până la intrarea

în vigoare a prezentei legi, își produce în continuare efectele și după această

dată.

Prin urmare, prevederile art. 160

c

C. proc. pen., pentru faza de judecată, trebuiesc interpretate și aplicate în

corelație cu prevederile legale sus-arătate și care au semnificația că dacă

temeiurile din cursul urmăririi penale se mențin și în faza judecății, ele își

produc efectele deopotrivă.

Nici nu s-ar putea legal susține că

scopul măsurilor preventive ar fi altul în faza judecății, față de cel din cursul

urmăririi penale, de vreme ce textul art. 136 C. proc. pen., nu face vreo

distincție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații R.M.M., C.V., N.F. și V.C., împotriva încheierii din 2

iulie 2003 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 931/2003.

Obligă pe inculpații R.M.M. și N.F.

la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații C.V. și

V.C. la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile

cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iulie 2003.