ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3377/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin încheierea din 6 iunie 2003, a dispus, printre altele, prelungirea

duratei arestării preventive a inculpaților: R.C., C.C., V.V., C.C., C.M.,

M.I., C.A.C., V.A.I., I.I., E.I., I.R., I.V., C.V., V.V., B.G., Z.N. și O.I. pe

o perioadă de 30 zile, respectiv până la data de 20 iunie 2003, inclusiv.

S-a motivat că se impune menținerea

stării de arest a inculpaților, deoarece subzistă dispozițiile art. 148 lit. h)

C. proc. pen., temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au

dispărut și nici nu s-au modificat.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs inculpații menționați, solicitând să se constate că măsura

arestării preventive a încetat de drept, conform art. 140 alin. (2) C. proc.

pen., modificat, text la care face trimitere art. 159 alin. (1) și (3) și art.

160

c

. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor legale invocate, în

cursul judecării în primă instanță arestarea preventivă se poate prelungi din

30 în 30 de zile, fără a se depăși însă limita de 2 ani, în cauză aceasta

împlinindu-se la 7 iulie 2003.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 140 alin. (2) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, măsura arestării

preventive încetează de drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei

hotărâri de condamnare în primă instanță, durata arestării a atins jumătatea

maximului pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea care face obiectul

învinuirii, fără a se putea depăși, în cursul urmăririi penale maximele

prevăzute în art. 159 alin. (1) și (3), precum și în alte cazuri anume

prevăzute de lege.

Conform acestui din urmă text,

instanța poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputând depăși 30 de zile;

durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale este de un an

însă, în mod excepțional, când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe

viață sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maximă a arestării

preventive este de 2 ani.

Se observă deci că, textele invocate

[

(art. 140 alin. (2) teza a II-a și

art. 159 alin. (1) și (3) C. proc. pen.)] cuprind norme procesual penale

aplicabile în cursul urmăririi penale, ele stabilind că, în această fază a

procesului penal, durata arestării preventive nu poate depăși un an sau, în mod

excepțional, 2 ani.

Art. 140 alin. (2) cuprinde însă și

o primă ipoteză potrivit căreia: „Măsura arestării preventive încetează de

drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în

primă instanță, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzută

de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii”. La această primă

ipoteză se referă însă dispozițiile art. 160

c

C. proc. pen.

(modificat), acest text reglementând prelungirea arestării preventive în cursul

judecății în primă instanță.

Din aceste considerente, recursurile

vor fi respinse ca nefondate, iar inculpații recurenți vor fi obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații R.C., C.C., V.V., C.C., C.M., M.I., C.A.C., V.A.I.,

I.I., E.I., I.R., I.V., C.V., V.V., B.G., Z.N. și O.I. împotriva încheierii din

6 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 199/2003.

Obligă pe recurentul inculpat O.I.

la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar

pe recurenții inculpați R.C., C.C., V.V., C.C., C.M., M.I., C.A.C., V.A.I.,

I.I., E.I., I.R., I.V., C.V., V.V., B.G. și Z.N. la plata sumei de câte 700.000

lei, fiecare, cu același titlu, din care, suma de câte 200.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iulie 2003