ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 423/2004

Asupra recursurilor de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu adresa nr.637 din 20 ianuarie 2004 au fost înaintate, spre soluționare acestei instanțe, recursurile declarate de inculpații B.M. și S.M., împotriva încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg.Mureș. Prin recurs, este criticată susținerea instanței care menține starea de arest a inculpaților cu mențiunea că se menține temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. S-a arătat că această constatare ar fi fost făcută doar de președintele completului de judecată care, nu s-ar fi consultat cu restul completului, așa cum prevede legea. Pe de altă parte, n-a pus în discuția părților menținerea măsurii arestării preventive, n-a motivat măsura menținerii și nu a stabilit o dată până la care, se menține măsura arestării.

In drept, s-a invocat art.300 1 alin.4 C.proc.pen. Recursurile declarate de inculpați, în temeiul art.300 1 alin.4 C.proc.pen. sunt nefondate. Conform art.300 1 alin.1 din același cod, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia iar în conformitate cu art.300 1 alin.3 din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că existe temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere, arestarea preventivă.

In speță, instanța, motivată de constatarea că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, n-au dispărut, impunând în continuare, menținerea măsurii a procedat, în consecință, menținând, astfel, prin încheierea atacată măsura arestării. Incheierea este temeinică și legală, corespunzând cerințelor prevăzute de lege. In lipsa unor probe, produse de recurenți, nu poate fi primită susținerea acestora ca președinta completului de judecată s-ar fi pronunțat, fără a avea acordul restului completului de judecată, aceasta fiind o simplă alegație, atât timp cât celălalt membru al completului de judecată, n-a contestat hotărârea. Instanța, prin încheiere motivată, a menținut măsura arestării preventive, motivarea încheierii constând, tocmai, în faptul stabilirii menținerii condițiilor avute în vedere, la luarea măsurii.

In sfârșit, nu este adevărat nici faptul că, menținând măsura arestării preventive, instanța ar fi fost obligată să stabilească un termen, până la care se menține această măsură. In cursul judecății, conform art.160 b C.proc.pen., instanța verifică, doar, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Față cu cele arătate, cele două recursuri, declarate de inculpații B.M. și S.M. fiind nefondate, vor trebui respinse, ca atare, în baza art.385 15 alin.1 pct.1 lit.b C.proc.pen. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M. și S.M. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg.Mureș, pronunțată în dosarul nr.637/2003/P. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.