ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 423/2004

Asupra

recursurilor de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cu

adresa  nr.637 din 20 ianuarie 2004 au fost  înaintate, spre soluționare

acestei instanțe,  recursurile declarate de inculpații

B.M.

și

S.M.,

împotriva

încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg.Mureș.

Prin

recurs, este criticată susținerea instanței care menține starea de arest a

inculpaților cu mențiunea că se menține temeiurile  avute în vedere la luarea

acestei măsuri. S-a arătat că această constatare ar fi fost făcută doar de

președintele  completului de judecată care, nu s-ar fi consultat  cu restul

completului, așa cum prevede legea.

Pe de

altă parte, n-a pus în discuția părților menținerea măsurii arestării

preventive, n-a motivat măsura  menținerii și  nu a stabilit o dată până la

care, se menține măsura arestării.

In

drept, s-a invocat art.300

1

alin.4 C.proc.pen.

Recursurile

declarate de inculpați, în temeiul art.300

1

alin.4 C.proc.pen. sunt

nefondate.

Conform

art.300

1

alin.1 din același cod, după înregistrarea dosarului la

instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de

arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei

acesteia iar în conformitate cu art.300

1

alin.3 din același cod,

când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că existe temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța  menține, prin încheiere, arestarea

preventivă.

In

speță, instanța, motivată de constatarea că temeiurile care au determinat

arestarea inculpaților, n-au  dispărut, impunând în continuare,  menținerea

măsurii a procedat, în consecință, menținând, astfel, prin încheierea atacată

măsura arestării.

Incheierea

este temeinică și legală, corespunzând cerințelor prevăzute de lege.

In

lipsa unor probe, produse de recurenți, nu poate fi primită susținerea acestora

ca președinta completului de judecată s-ar fi pronunțat, fără a avea acordul

restului completului de judecată, aceasta fiind o simplă alegație, atât timp

cât celălalt membru al completului de judecată, n-a contestat hotărârea.

Instanța,

prin încheiere motivată, a menținut măsura arestării preventive, motivarea

încheierii constând, tocmai, în faptul stabilirii menținerii condițiilor  avute

în vedere, la luarea  măsurii.

In

sfârșit, nu este adevărat nici faptul  că, menținând măsura arestării

preventive, instanța ar fi fost obligată să stabilească un termen, până la care

se menține această măsură.

In

cursul judecății, conform art.160

b

C.proc.pen., instanța verifică,

doar, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Față cu

cele arătate, cele două recursuri, declarate de inculpații B.M. și S.M. fiind

nefondate, vor trebui respinse, ca atare, în baza art.385

15

alin.1

pct.1 lit.b C.proc.pen.

Văzând

și reglementarea plății cheltuielilor  judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate  de inculpații B.M. și S.M. împotriva

încheierii din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg.Mureș, pronunțată în

dosarul nr.637/2003/P.

Obligă

pe recurenți să plătească statului suma de câte 500.000 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 23 ianuarie  2004.