ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5742/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 27 noiembrie

2003 a Curții de Apel București, s-a dispus, potrivit art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților C.I., M.M.

și C.F.

Pentru a pronunța astfel, s-a

constatat că sunt îndeplinite în continuare, dispozițiile art. 136 și art. 148

lit. h) C. proc. pen., pentru toți inculpații, împotriva acestora existând

dovezi suficiente cu privire la faptele pentru care s-a hotărât măsura

arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs inculpatul C.F. care a susținut că nu se impune menținerea

stării de arest din cel puțin trei considerente:

- nulitatea unor acte efectuate de

organul de urmărire penală, respectiv, a celor ce privesc identificarea

inculpaților;

- inexistența vreunei probe de

vinovăție în sarcina sa;

- lipsa de pericol pentru ordinea

publică.

Recursul este nefondat,

constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impune în continuare

privarea de libertate.

Astfel, potrivit art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, aceasta este

datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive,

măsură pe care o menține potrivit alin. (3) al aceluiași articol, când constată

că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

În speță, măsura arestării

preventive s-a luat reținându-se că sunt îndeplinite dispozițiile art. 149

1

C. proc. pen., cu referire la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Cu alte cuvinte, s-a reținut că

probele administrate creează presupunerea că inculpatul a comis fapta penală de

care este învinuit, respectiv, luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2)

C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, fapta se

pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea

sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Așa fiind, este legală și temeinică

menținerea stării de arest a inculpatului C.F. prin încheierea din 27 noiembrie

2003 a Curții de Apel București, urmând ca recursul formulat împotriva acestei

încheieri să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă inculpatul la 500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată, în ședință publică, azi

8 decembrie 2003.