ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5742/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, s-a dispus, potrivit art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților C.I., M.M. și C.F. Pentru a pronunța astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare, dispozițiile art. 136 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru toți inculpații, împotriva acestora existând dovezi suficiente cu privire la faptele pentru care s-a hotărât măsura arestării preventive. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C.F. care a susținut că nu se impune menținerea stării de arest din cel puțin trei considerente: - nulitatea unor acte efectuate de organul de urmărire penală, respectiv, a celor ce privesc identificarea inculpaților; - inexistența vreunei probe de vinovăție în sarcina sa; - lipsa de pericol pentru ordinea publică.

Recursul este nefondat, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impune în continuare privarea de libertate. Astfel, potrivit art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, aceasta este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, măsură pe care o menține potrivit alin. (3) al aceluiași articol, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. În speță, măsura arestării preventive s-a luat reținându-se că sunt îndeplinite dispozițiile art. 149 1 C. proc. pen., cu referire la art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Cu alte cuvinte, s-a reținut că probele administrate creează presupunerea că inculpatul a comis fapta penală de care este învinuit, respectiv, luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, fapta se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Așa fiind, este legală și temeinică menținerea stării de arest a inculpatului C.F. prin încheierea din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, urmând ca recursul formulat împotriva acestei încheieri să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă inculpatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2003.