ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4587/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 15 octombrie 2003

pronunțată în dosarul nr. 5/2003, Curtea Militară de Apel a dispus, printre

altele, prelungirea arestării preventive a inculpaților sergent angajat P.G.R.,

civ. C.F., Z.D., Ș.F.G., N.C., ag. pol. C.D., ag. pol. B.F., L.M., D.C., D.V.,

B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., subcomisar Ș.G., ag. pol. A.D., T.S.N., O.C.,

M.C., T.M., C.S., D.M., Ș.L., G.D., M.A., S.G.M., ag. pol. H.C., M.G.M., A.G.A.,

ag. pol. V.M. și S.V.E., cu 21 de zile, respectiv de la 27 octombrie 2003, până

la 16 noiembrie 2003, inclusiv.

Totodată, s-a dispus prelungirea

duratei arestării preventive și cu privire la inculpatul ag. pol. S.V.E. cu 30

de zile, și anume, de la 18 octombrie 2003, până la 16 noiembrie 2003,

inclusiv.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, sub acest aspect, că prelungirea

arestării preventive a inculpaților se impune, întrucât temeiurile care au

determinat arestarea inițială a acestora nu s-au schimbat, iar pe de altă

parte, pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești se justifică

menținerea lor în stare de arest.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, au declarat recurs inculpații, inclusiv P.G., M.A., H.C. (care au

susținut că nu au formulat recurs), conform procesului verbal încheiat după

pronunțarea în ședință publică a încheierii, recursuri prin care au solicitat

respingerea propunerii Parchetului Național Anticorupție și judecarea lor în

stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 155 C. proc. pen.,

durata arestării preventive a inculpatului poate fi prelungită în caz de

necesitate și numai motivat, iar art. 156 din același cod, prevede, printre

altele, că în cazul în care instanța acordă prelungirea, aceasta nu va putea

depăși 30 de zile.

Din economia acestor texte rezultă

că, pentru luarea, menținerea și prelungirea arestării preventive se cer

întrunite următoarele condiții:

- să existe probe sau indicii

temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;

- inculpatul a fost ascultat în

prealabil cu excepția situației arătate în art. 150 C. proc. pen.;

- subexistă una din ipotezele

prevăzute de art. 148 C. proc. pen., iar când se ia în temeiul art. 148 lit. h)

(se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru

ordinea publică), temei invocat în speță, fapta să fie pedepsită cu o anume

pedeapsă, numai această din urmă condiție nefiind, însă, suficientă pentru

luarea și prelungirea arestării preventive.

În cauză, dispozițiile acestor texte

au fost respectate, instanța de fond motivând necesitatea prelungirii arestării

preventive, pe baza temeiniciei motivelor arătate în propunerea făcută de

procuror și ținând seama de apărările făcute în contradictoriu de inculpații

arestați și apărătorii lor.

Pe de altă parte, așa cum rezultă

din actele aflate la dosar, inculpații au fost trimiși în judecată pentru

infracțiuni de corupție, în concurs real cu alte infracțiuni.

Prin încheierea pronunțată, instanța

de fond a apreciat în mod corect că se justifică prelungirea arestării

preventive a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat arestarea

inițială nu s-au schimbat.

Apărările formulate de inculpați, în

sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă vor fi puși în

libertate, nu poate fi reținută întrucât aceștia au fost trimiși în judecată,

așa cum s-a mai arătat, și pentru infracțiuni grave de corupție și cu privire

la care există motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni, așa cum

prevede art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea dreptului omului și

libertăților fundamentale.

În raport de considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.F., Z.D., N.C., Ș.F.G., S.V.E., P.G.R., C.D., B.F., L.M.,

D.C., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., Ș.G., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M.,

C.S., D.M., Ș.L., G.D., M.A., S.G.M., H.C., M.G.M., A.G.A. și V.M., împotriva

încheierii de ședință din 15 octombrie 2003 a Curții Militare de Apel,

pronunțată în dosarul nr. 5/2003.

Obligă pe inculpații C.F., N.C., Ș.F.G.,

C.D., D.C., D.V., S.G.M., P.G.R., M.A. și H.C. la câte 700.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului justiției.

Obligă pe inculpații Z.D., S.V.E., B.F.,

L.M., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., Ș.G., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S.,

D.M., Ș.L., G.D., M.G.M., A.G.A. și V.M. la plata sumei de câte 500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 octombrie 2003.