ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4587/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 octombrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 5/2003, Curtea Militară de Apel a dispus, printre altele, prelungirea arestării preventive a inculpaților sergent angajat P.G.R., civ. C.F., Z.D., Ș.F.G., N.C., ag. pol. C.D., ag. pol. B.F., L.M., D.C., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., subcomisar Ș.G., ag. pol. A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., D.M., Ș.L., G.D., M.A., S.G.M., ag. pol. H.C., M.G.M., A.G.A., ag. pol. V.M. și S.V.E., cu 21 de zile, respectiv de la 27 octombrie 2003, până la 16 noiembrie 2003, inclusiv. Totodată, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive și cu privire la inculpatul ag.

pol. S.V.E. cu 30 de zile, și anume, de la 18 octombrie 2003, până la 16 noiembrie 2003, inclusiv. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, sub acest aspect, că prelungirea arestării preventive a inculpaților se impune, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora nu s-au schimbat, iar pe de altă parte, pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești se justifică menținerea lor în stare de arest. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, inclusiv P.G., M.A., H.C. (care au susținut că nu au formulat recurs), conform procesului verbal încheiat după pronunțarea în ședință publică a încheierii, recursuri prin care au solicitat respingerea propunerii Parchetului Național Anticorupție și judecarea lor în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 155 C. proc. pen., durata arestării preventive a inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate și numai motivat, iar art. 156 din același cod, prevede, printre altele, că în cazul în care instanța acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăși 30 de zile. Din economia acestor texte rezultă că, pentru luarea, menținerea și prelungirea arestării preventive se cer întrunite următoarele condiții: - să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală; - inculpatul a fost ascultat în prealabil cu excepția situației arătate în art. 150 C. proc. pen.; - subexistă una din ipotezele prevăzute de art. 148 C. proc.

pen., iar când se ia în temeiul art. 148 lit. h) (se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică), temei invocat în speță, fapta să fie pedepsită cu o anume pedeapsă, numai această din urmă condiție nefiind, însă, suficientă pentru luarea și prelungirea arestării preventive. În cauză, dispozițiile acestor texte au fost respectate, instanța de fond motivând necesitatea prelungirii arestării preventive, pe baza temeiniciei motivelor arătate în propunerea făcută de procuror și ținând seama de apărările făcute în contradictoriu de inculpații arestați și apărătorii lor. Pe de altă parte, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de corupție, în concurs real cu alte infracțiuni.

Prin încheierea pronunțată, instanța de fond a apreciat în mod corect că se justifică prelungirea arestării preventive a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat. Apărările formulate de inculpați, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă vor fi puși în libertate, nu poate fi reținută întrucât aceștia au fost trimiși în judecată, așa cum s-a mai arătat, și pentru infracțiuni grave de corupție și cu privire la care există motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni, așa cum prevede art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale. În raport de considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.F., Z.D., N.C., Ș.F.G., S.V.E., P.G.R., C.D., B.F., L.M., D.C., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., Ș.G., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., D.M., Ș.L., G.D., M.A., S.G.M., H.C., M.G.M., A.G.A. și V.M., împotriva încheierii de ședință din 15 octombrie 2003 a Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. 5/2003. Obligă pe inculpații C.F., N.C., Ș.F.G., C.D., D.C., D.V., S.G.M., P.G.R., M.A. și H.C. la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului justiției. Obligă pe inculpații Z.D., S.V.E., B.F., L.M., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., Ș.G., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., D.M., Ș.L., G.D., M.G.M., A.G.A.

și V.M. la plata sumei de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2003.