ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5064/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea Militară de Apel s-a admis propunerea Ministerului Public Parchetul Național Anticorupție, Serviciul pentru Cercetarea infracțiunilor de corupție și a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție comise de militari și s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților: agent de poliție D.A.C., inspector principal N.I., inspector principal H.M., agent șef adjunct P.I., agent poliție L.S.G., agent de poliție B.P., civilii S.V. și S.Șt., agent de poliție G.C. și agent de poliție A.A. cu câte 27 zile, de la 10 noiembrie 2003 până la 6 decembrie 2003 inclusiv, iar pentru inculpații: agent de poliție R.G., agent șef adjunct de poliție C.C.

și agent de poliție G.M. cu câte 30 de zile, de la 7 noiembrie 2003 până la 6 decembrie 2003 inclusiv. Instanța a considerat că, în interesul urmăririi penale, este necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. h) și art. 155 C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri toți inculpații au declarat recurs susținând că din probele administrate până în prezent nu rezultă vinovăția lor și că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpații P.I., G.C. și R.G. au mai susținut prin apărătorii lor lipsa competenței în soluționarea cauzei a Curții Militare de Apel. Recursurile nu sunt fondate.

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că la 11 septembrie 2003 și respectiv 16 septembrie 2003 s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru infracțiunile de luare de mită, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, furt, complicitate la furt, favorizarea infractorului. La 8 octombrie 2003 a avut loc o primă prelungire a arestării. Așa cum se arată și în referatul întocmit de parchet, în cursul anului 2002 inculpații, agenți și inspectori de poliție au acordat protecție unor grupuri de persoane care sustrăgeau benzină și motorină din conductele P., în schimbul căreia au pretins și primit de la autorii furturilor de carburanți diferite sume de bani sau cantități de benzină.

În legătură cu competența Curții Militare de Apel de a soluționa cauza se constată că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații recurenți sunt conexe cu infracțiunile pentru care sunt cercetați patru militari-jandarmi din cadrul U.M. 0926 și anume T.N., M.D., A.F.N. și H.N.C. care aveau în pază conductele din care s-au sustras carburanții și care au fost audiați și puși sub învinuire. În aceste condiții și având în vedere și faptul că printre inculpați sunt și ofițeri de poliție, în sensul art. 73 din Legea 360/2002, competența de soluționare a Curții Militare de Apel este legală conform art. 28 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea 281/2003. Referitor la durata arestării inculpaților în cursul urmării penale, potrivit art. 155 C. proc.

pen., aceasta poate fi prelungită, motivat, în caz de necesitate și numai dacă „au intervenit elemente noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate”. Or, din actele de urmărire penală efectuate până în prezent (declarațiile inculpaților și martorilor, autodenunțurile, procesele verbale de percheziție și de confruntare) rezultă indicii temeinice pe baza cărora se poate presupune că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și că starea de pericol ce ar rezulta din lăsarea lor în libertate se menține. Curtea Militară de Apel a reținut corect că temeiurile avute în vedere la arestare nu au dispărut și că pentru buna desfășurare a procesului penal [ (condiție cerută de dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc.

pen.)] este necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților recurenți. În consecință, se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.A.C., N.I., B.P., H.M., C.C., G.M., R.G., P.I., G.C., S.V., A.A., L.S.G. și S.Șt. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2003 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 9/2003. Cu opinia separată a domnului judecător G.B., în sensul admiterii recursurilor, a casării încheierii și trimiterii dosarului la Curtea de Apel București pentru competenta soluționare a cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.