ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5064/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 4 noiembrie

2003, pronunțată de Curtea Militară de Apel s-a admis propunerea Ministerului

Public Parchetul Național Anticorupție, Serviciul pentru Cercetarea

infracțiunilor de corupție și a infracțiunilor conexe infracțiunilor de

corupție comise de militari și s-a prelungit măsura arestării preventive a

inculpaților: agent de poliție D.A.C., inspector principal N.I., inspector

principal H.M., agent șef adjunct P.I., agent poliție L.S.G., agent de poliție

B.P., civilii S.V. și S.Șt., agent de poliție G.C. și agent de poliție A.A. cu

câte 27 zile, de la 10 noiembrie 2003 până la 6 decembrie 2003 inclusiv, iar

pentru inculpații: agent de poliție R.G., agent șef adjunct de poliție C.C. și

agent de poliție G.M. cu câte 30 de zile, de la 7 noiembrie 2003 până la 6 decembrie

2003 inclusiv.

Instanța a considerat că, în

interesul urmăririi penale, este necesară în continuare privarea de libertate a

inculpaților, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148

lit. h) și art. 155 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri toți

inculpații au declarat recurs susținând că din probele administrate până în

prezent nu rezultă vinovăția lor și că lăsarea în libertate nu prezintă pericol

pentru ordinea publică. Inculpații P.I., G.C. și R.G. au mai susținut prin

apărătorii lor lipsa competenței în soluționarea cauzei a Curții Militare de

Apel.

Recursurile nu sunt fondate.

Din actele dosarului de urmărire

penală rezultă că la 11 septembrie 2003 și respectiv 16 septembrie 2003 s-a pus

în mișcare acțiunea penală și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților

pentru infracțiunile de luare de mită, asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni, furt, complicitate la furt, favorizarea infractorului.

La 8 octombrie 2003 a avut loc o

primă prelungire a arestării.

Așa cum se arată și în referatul

întocmit de parchet, în cursul anului 2002 inculpații, agenți și inspectori de

poliție au acordat protecție unor grupuri de persoane care sustrăgeau benzină

și motorină din conductele P., în schimbul căreia au pretins și primit de la

autorii furturilor de carburanți diferite sume de bani sau cantități de

benzină.

În legătură cu competența Curții

Militare de Apel de a soluționa cauza se constată că infracțiunile pentru care

sunt cercetați inculpații recurenți sunt conexe cu infracțiunile pentru care

sunt cercetați patru militari-jandarmi din cadrul U.M. 0926 și anume T.N.,

M.D., A.F.N. și H.N.C. care aveau în pază conductele din care s-au sustras

carburanții și care au fost audiați și puși sub învinuire.

În aceste condiții și având în

vedere și faptul că printre inculpați sunt și ofițeri de poliție, în sensul

art. 73 din Legea 360/2002, competența de soluționare a Curții Militare de Apel

este legală conform art. 28

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat

prin Legea 281/2003.

Referitor la durata arestării

inculpaților în cursul urmării penale, potrivit art. 155 C. proc. pen., aceasta

poate fi prelungită, motivat, în caz de necesitate și numai dacă „au intervenit

elemente noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele care au

determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate”.

Or, din actele de urmărire penală

efectuate până în prezent (declarațiile inculpaților și martorilor,

autodenunțurile, procesele verbale de percheziție și de confruntare) rezultă

indicii temeinice pe baza cărora se poate presupune că inculpații au săvârșit

faptele pentru care sunt cercetați și că starea de pericol ce ar rezulta din

lăsarea lor în libertate se menține.

Curtea Militară de Apel a reținut

corect că temeiurile avute în vedere la arestare nu au dispărut și că pentru

buna desfășurare a procesului penal

[

(condiție cerută de dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.)] este

necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților recurenți.

În consecință, se vor respinge, ca

nefondate, recursurile declarate, cu obligarea recurenților la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.A.C., N.I., B.P., H.M., C.C., G.M., R.G., P.I., G.C.,

S.V., A.A., L.S.G. și S.Șt. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2003 a Curții

Militare de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 9/2003.

Cu opinia separată a domnului

judecător G.B., în sensul admiterii recursurilor, a casării încheierii și

trimiterii dosarului la Curtea de Apel București pentru competenta soluționare

a cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2003.