ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4409/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea Militară de Apel, prin

încheierea din 8 octombrie 2003, dată în Camera de Consiliu, în complet compus

dintr-un singur judecător, a admis propunerea Ministerului Public, Parchetul

Național Anticorupție, secția de combatere a corupției și a prelungit măsura

arestării preventive a inculpaților A.A. și G.C. cu câte 25 de zile, începând

de la 16 octombrie 2003, iar a inculpaților B.P., D.A.C., H.M., L.S.G., N.I., P.I.,

S.V. și S.Ș. cu câte 30 zile, începând de la 11 octombrie 2003, până la 9

noiembrie 2003, pentru toți inculpații.

S-a reținut că, inculpații, unii

civili, alții agenți sau inspectori de poliție, au fost arestați provizoriu de

procuror și apoi arestați preventiv de instanță, pentru bănuiala de a fi

săvârșit infracțiuni de furt calificat, luare de mită și asociere în vederea

săvârșirii unor infracțiuni. Față de probele administrate în cauză s-a apreciat

că sunt realizate cerințele art. 149

1

, art. 143 și art. 148 lit. h) C.

proc. pen., pentru a se dispune prelungirea arestării preventive a inculpaților

în cursul urmăririi penale, întrucât există indicii temeinice și chiar probe că

au fost săvârșite fapte penale grave, pedepsele pentru aceste fapte fiind

închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a celor în cauză ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. S-a conchis, că este de

necontestat, că nu au dispărut temeiurile ce au determinat luarea acestei

măsuri.

Este de menționat că, mai înainte de

soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, s-a pus

în discuție, ca o chestiune prealabilă, dacă o astfel de cerere, formulată în

cursul urmăririi penale, se soluționează în complet compus din doi judecători,

sau în complet compus dintr-un singur judecător. Prin încheierea pronunțată în

soluționarea acestei probleme, prima instanță a statuat, în mod judicios, că

propunerea de prelungire a duratei arestării preventive a inculpaților aflați

în faza de urmărire penală se soluționează în camera de consiliu, de un

judecător, chiar dacă printre infracțiunile ce fac obiectul cercetării sunt și

infracțiuni de corupție, prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Împotriva încheierii prin care s-a

prelungit măsura arestării preventive au declarat recurs inculpații, susținând

că instanța militară nu este competentă să se pronunțe asupra prelungirii arestării

preventive, întrucât niciunul din inculpați nu are calitatea de militar, iar

față de gradul profesional al polițiștilor în cauză, competența după calitatea

persoanei aparține Tribunalului București. S-a mai susținut că inculpații nu

prezintă un pericol concret, pentru ordinea publică, astfel că ei pot fi

cercetați în stare de libertate.

Recursurile inculpaților sunt

nefondate.

completului de judecată care a dispus prelungirea arestării preventive a

inculpaților, sunt de arătat următoarele:

Din analiza art. 159 C. proc. pen., astfel

cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, nu rezultă, expres, dacă

soluționarea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive se face de

către un judecător sau de doi judecători. Se statuează însă, în aliniatul 2, că:

”Propunerea de prelungire a arestării se soluționează în camera de consiliu”.

Pe de altă parte, dispoziția prevăzută în art. 155 alin. (2) C. proc. pen.,

potrivit căreia ”..prelungirea duratei arestării inculpatului, poate fi dispusă

de instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond..” nu poate

fi interpretată ca o stabilire a componenței completului de judecată, ci se

referă, exclusiv, la instanța competentă să soluționeze cererea procurorului,

prin care propune prelungirea duratei arestării preventive.

În sfârșit, se arată că, potrivit art.

146 alin. (6) și art. 149

1

alin. (6) C. proc. pen., propunerea de

arestare preventivă a învinuitului sau inculpatului „se soluționează în camera

de consiliu de un singur judecător”, ceea ce într-o interpretare logică și

sistematică a textelor menționate impune concluzia că nu există regim distinct

între principiile de soluționare a propunerii de luare a măsurii preventive și,

respectiv, de soluționare a propunerii de prelungire a duratei măsurii

preventive.

Prin urmare, atât propunerea de

arestare preventivă, cât și aceea de prelungire a măsurii arestării preventive

se judecă în camera de consiliu de un singur judecător, chiar dacă urmărirea

penală vizează și infracțiuni de corupție, din cele la care se referă Legea nr.

78/2000. Aceasta întrucât, legea în cauză prevede complete specializate,

formate din doi judecători însă numai „pentru judecarea în primă instanță a

infracțiunilor prevăzute” în legea respectivă.

În aceste condiții este corectă,

concluzia instanței de fond în sensul Legii nr. 281/2003 care, prin

modificările aduse Codului de procedură penală, a instituit principiul potrivit

căruia, în faza nepublică a procesului penal măsurile cu caracter preventiv se

dispun de un singur judecător în camera de consiliu, ceea ce ar fi în

concordanță și cu principiul instituit prin Legea nr. 92/1992 de Organizare

judecătorească, prin care s-a statuat compunerea instanței dintr-un singur

judecător cu ocazia soluționării în fond a cauzelor penale.

Singura derogare de la principiul

judecătorului unic este cuprinsă în Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea,

descoperirea și sancționarea faptelor de corupție care, în art. 29, astfel cum

a fost modificat prin Legea nr. 161/2003, a prevăzut constituirea unor complete

specializate formate din doi judecători numai pentru judecarea în primă

instanță a infracțiunilor, prevăzute în legea respectivă.

Desigur, aceasta este o normă

specială de procedură, derogatorie de la norma generală și își găsește

aplicabilitate, numai în faza procesuală a judecării cauzelor în primă instanță

și numai dacă printre faptele cu care instanța a fost sesizată sunt și din cele

prevăzute de Legea nr. 78/2000.

materială după calitatea persoanei a mai fost discutată anterior, cât și în

prezenta cauză, instanța de fond respingând-o ca neîntemeiată. Astfel, s-a

constatat în mod judicios, că deși urmărirea penală a fost finalizată într-un

dosar, privind mai mulți inculpați, printre care și trei jandarmi, ceea ce

atrage competența materială a instanței militare, iar în alte dosare urmărirea

penală este în curs de desfășurare, există indivizibilitate în cauză, în sensul

prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen. Astfel, inculpații în dosarul de față

sunt cercetați, pentru că în perioada 2002-2003, au făcut parte dintr-o grupare

infracțională în care, pe lângă militari jandarmi, sunt implicați civili,

agenți și cadre cu grad profesional ridicat din poliție, grupare care a

desfășurat, potrivit susținerilor organelor de urmărire penală, o activitate

continuă de sustragere de produse petroliere din conductele P. Din acest

considerent, competența după calitatea persoanei aparține instanței militare,

chiar dacă au fost formate dosare diferite, care se găsesc în faze diferite ale

procesului penal, esențială în stabilirea competenței după calitatea persoanei

fiind indivizibilitatea cauzei.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs nu este întemeiat, existența pericolului public fiind corect stabilită,

atât din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, dar și din

calitatea pe care au deținut-o, majoritatea lor fiind polițiști, cât și față de

modul organizat în care au acționat.

În consecință, recursurile

inculpaților vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., aceștia urmând să fie obligați la cheltuieli judiciare

către stat.

Onorariul cuvenit avocatului

desemnat din oficiu, pentru inculpatul L.S.G. se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.A., S.Ș., S.V., B.P., N.I., D.A.C., H.M., P.I., G.C.

și L.S.G., împotriva încheierii din 8 octombrie 2003 a Curții Militare de Apel,

pronunțată în dosarul nr. 9/2003.

Obligă pe recurenții inculpați A.A.,

S.Ș., S.V., B.P., N.I., D.A.C., H.M., P.I. și G.C. la plata sumei de câte

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul L.S.G. la plata

sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

octombrie 2003.