ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3376/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor din dosar, reține

următoarele:

Prin încheierea din 18 iulie 2003,

dată în Camera de consiliu, Curtea Militară de Apel a admis propunerea

formulată de Parchetul Național Anticorupție, Serviciul militar și a dispus

arestarea preventivă pe o perioadă de 27 zile, începând de la 19 iulie 2003,

până la 14 august 2003, inclusiv, a inculpaților:

1. M.D.;

2. E.C.M.;

3. E.I.;

4. B.D.C.;

5. T.S.N.;

6. A.D.;

7. T.M.;

8. C.S.;

9. M.C.;

10. M.D.;

11. O.C.;

12. Ș.G.;

14. G.D.

S-a reținut că inculpații menționați

au fost arestați preventiv provizoriu de Parchetul Național Anticorupție,

Serviciul pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție comise de militari, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7

din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; art.

26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (3) C. pen.; art. 323 alin. (1) și

(2) C. pen. și art. 261 C. pen.

Totodată, se motivează că probele

din dosar constituie date certe din care rezultă că inculpații, toți polițiști,

au pretins și primit, în mod repetat, de la autorii furturilor de produse

petroliere, diferite sume de bani, cantități de benzină și alte bunuri și

foloase, în schimbul asigurării că, cei care au sustras nu vor fi surprinși sau

trași la răspundere penală.

Ca atare, s-a apreciat a fi

întemeiată cererea prin care procurorul a propus arestarea preventivă pe o

durată de 27 zile a celor 14 inculpați, luarea măsurii întemeindu-se pe

dispozițiile art. 148 lit. c), d) și h) C. proc. pen., întrucât inculpații au

făcut pregătiri pentru sustragerea de la urmărirea penală și există date că

urmăresc să se sustragă de la executarea pedepsei, încercând să zădărnicească

aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau prin alte asemenea fapte.

Mai mult, măsura arestării preventive respectă condițiile prevăzute de art. 149

1

și art. 143 C. proc. pen., întrucât există probe din care rezultă cazurile

prevăzute și condițiile enumerate în textele menționate, pedeapsa prevăzută de

lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică.

În sfârșit, se conchide că

necesitatea continuării desfășurării procesului penal în bune condiții, pentru

aflarea adevărului, arestarea inculpaților este pe deplin justificată.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs, în temeiul art. 140

3

C. proc. pen., toți cei 14

inculpați, susținând, între altele, că soluționarea cererii procurorului s-a

făcut într-un complet nelegal constituit, că judecătorul nu a fost desemnat prin

ordin al președintelui instanței să soluționeze cauze de corupție prevăzute de

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de

corupție și că, în general, nu sunt întrunite cerințele legale pentru luarea

unei asemenea măsuri.

Recursurile inculpaților sunt

întemeiate potrivit celor ce urmează.

Prin Legea nr. 169 din 21 aprilie

2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției, au fost modificate unele dispoziții ale Legii nr.

78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,

modificările vizând și unele dispoziții procesul penale care sunt de imediată

aplicare și de strictă interpretare.

Astfel, art. 29 [(alin. (1)

]

prevede că pentru judecarea în

primă instanță a infracțiunilor prevăzute de prezenta lege (nr. 78/2000) se

constituie complete specializate.

Alin. (2) de sub același articol,

prevede că: „La judecătorii, tribunale și curțile de apel, completele

specializate sunt formate din 2 judecători”.

Această dispoziție procesual penală

constituie o normă specială privind compunerea instanței în cazul judecării

infracțiunilor la care face referire legea în cauză, ea fiind derogatorie de la

dispozițiile cu caracter general prevăzute în Codul de procedură penală.

Norma cu caracter general privind

compunerea instanței atunci când judecă propunerea de arestare preventivă este

cea prevăzută de art. 149

1

alin. (6) C. proc. pen. (introdus prin

Legea nr. 281 din 1 iulie 2003). Potrivit dispoziției legale menționate:

„Propunerea de arestare preventivă se soluționează în camera de consiliu de un

singur judecător.” Evident, această dispoziție procesuală cu caracter general

se armonizează cu dispozițiile (tot cu caracter general) cuprinse în art. 17

alin. (1) din Legea nr. 92/1992 (republicată) potrivit cărora: Cauzele date,

potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriilor, tribunalelor

și curților de apel se judecă de un singur judecător”.

Derogând deci (prin voința

legiuitorului) de la normele procesuale cu caracter general privind compunerea

instanței, Legea nr. 78/2000 (lege specială, modificată prin Legea nr.

161/2003), a prevăzut, în primul rând, ca pentru judecarea în primă instanță a

infracțiunilor prevăzute de această lege (printre care și infracțiunea de luare

de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.) să se constituie complete specializate

și, în al doilea rând, ca aceste complete specializate să fie formate din 2 judecători.

Așadar, indiferent de faza

procesuală în care se află cauza în fața primei instanțe, toate actele

procesuale (inclusiv încheierea prin care se dispune arestarea preventivă)

trebuie dispuse în complet colegial, format din 2 judecători, legea specială

(derogatorie de la legea generală) nedistingând cu privire la compunerea

instanței în anumite faze ale procesului penal.

De altfel, dispoziții speciale,

derogatorii de la norma generală, sunt prevăzute și în alte legi cum ar fi, de

pildă, Legea nr. 56/1993 a Curții Supreme de Justiție potrivit căreia,

completele de judecată se constituie din 3 judecători din aceeași secție (art.

17) și atunci când judecă în primă instanță, procesele penale, inclusiv când

dispune arestarea preventivă (art. 25) a învinuitului sau inculpatului.

În cauza de față, măsura arestării

preventive a inculpaților, urmăriți și pentru infracțiuni prevăzute de Legea

nr. 78/2000, a fost dispusă, contrar legii, în complet constituit dintr-un

singur judecător, ceea ce atrage, potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., nulitatea absolută a actului îndeplinit, respectiv încheierea din 18

iulie 2003, recurată.

În atare situație, potrivit art. 140

3

alin. (7) C. proc. pen., (introdus prin Legea nr. 281/2003), constatându-se că

măsura preventivă a fost dispusă în condiții nelegale, se va dispune casarea

încheierii și revocarea măsurii, precum și punerea în libertate de îndată a

inculpaților recurenți, dacă nu sunt arestați în altă cauză, iar potrivit

aliniatului ultim, dosarul se va restitui instanței a cărei încheiere a fost

atacată.

Pentru considerentele arătate nu se

mai impune examinarea și a celorlalte motive de casare formulate de inculpații

recurenți. De asemenea, nici cererea procurorului de casare cu trimitere spre

rejudecare a cauzei, și menținere a stării de arest a inculpaților, nu poate fi

primită.

Este evident că nulitatea absolută

produce efecte din chiar momentul întocmirii actului, respectiv a încheierii

din 18 iulie 2003, astfel că, toate actele emise în baza unui act declarat nul

sunt, la rândul lor, lovite de nulitate (și anume mandatele de arestare emise

în baza acestei încheieri). Față de această situație, nu ar mai fi posibilă o

nouă judecare a cauzei întrucât, după constatarea nulității absolute a actului

prin care inculpații au fost arestați, menținerea lor în această stare ar

deveni nelegală, singura soluție permisă fiind aceea de punere de îndată în

libertate.

Onorariul pentru avocatul desemnat

din oficiu pentru inculpatul Ș.L., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații B.D.C., E.I., E.C.M., M.D., C.S., A.D., M.C., M.D., O.C., T.S.N.,

T.M., G.D., Ș.L. și Ș.G. împotriva încheierii din 18 iulie 2003, pronunțată de

Curtea Militară de Apel în dosarul nr. 4/2003.

Casează încheierea atacată și

dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților recurenți, dacă nu sunt

arestați în altă cauză.

Onorariul, în sumă de 200.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș.L., se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 iulie 2003.