ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2153/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

25 aprilie 2003, Parchetul Național Anticorupție a solicitat potrivit art. 155

și urm. C. proc. pen., prelungirea arestării preventive a inculpaților S.M. comisar

șef, cercetat în dosarul nr. 172/P/2003 pentru infracțiunile de luare de mită,

primire de foloase necuvenite, fals intelectual și favorizarea infractorului și

B.M. cercetat în același dosar pentru complicitate la infracțiunea de dare de

mită și infracțiunea de mărturie mincinoasă, cu 30 de zile de la 10 mai 2003,

pentru primul inculpat și de la 16 mai 2003, pentru cel de al doilea,

susținându-se că măsura este necesară în vederea audierii unor persoane:

martori, denunțători, autodenunțători precum și pentru efectuarea de eventuale

confruntări.

Curtea de Apel Suceava, secția

penală, prin încheierea nr. 7 din 7 mai 2003, a respins cererea de prelungire

cu motivarea că, de la data arestării inculpaților până la data pronunțării nu

s-a efectuat nici un act de urmărire penală.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recursul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava care a susținut

că hotărârea atacată este lovită de nulitate, întrucât au fost încălcate

dispozițiile legale referitoare la compunerea instanței, cererea de prelungire

a arestării preventive a inculpaților fiind soluționată de un complet format dintr-un

judecător, contrar dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 78/2000 modificată prin

Legea nr. 161/2003.

De asemenea, s-a mai susținut că

prelungirea arestării preventive a inculpaților era necesară și că în mod

nejustificat, a fost respinsă cererea formulată de procuror.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea încheierii atacate și rejudecarea cauzei.

Recursul este întemeiat așa cum se

va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

161/2003 (M. Of. nr. 279/21.04.2003) „la judecătorii, tribunale și curțile de

apel completele specializate în vederea judecării în primă instanța a

infracțiunilor de corupție sunt formate din doi judecători”.

Potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C.

proc. pen., dispozițiile relative la compunerea instanței sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității, care nu poate fi înlăturată în nici un mod, se poate

invoca în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

În sfârșit, conform art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul când

instanța nu a fost compusă conform legii.

Or, din examinarea încheierii

atacate se constată că instanța a fost formată dintr-un singur judecător deși

norma de procedură instituită prin modificarea art. 29 din Legea nr. 78/2000,

conform Legii nr. 161/2003 în vigoare de la 21 aprilie 2003, referitoare la

compunerea completului de judecată impunea ca acest complet să fie format din 2

judecători.

Așa fiind, încheierea pronunțată la

7 mai 2003, după intrarea în vigoare la 21 aprilie 2003 a Legii nr. 161/2003

este lovită de nulitate.

În consecință, constatând întemeiată

critica formulată, urmează a admite recursul parchetului, a casa încheierea

atacată și a trimite cauza spre rejudecare conform art. 385

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen., la o instanță egală în grad celei ce a pronunțat hotărârea,

respectiv Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva încheierii nr. 7 din 7

mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 2465/2003 privind

pe inculpații S.M. și B.M.

Casează încheierea atacată.

Trimite cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel București.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

mai 2003.