ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4354/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 22 septembrie 2003,

pronunțată în dosarul penal nr. 3419/2002, Curtea de Apel București, secția I

penală, admițând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a

dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților B.Șt.L., B.R.,

U.I. și S.C. cu câte 30 de zile pentru fiecare, începând de la 28 septembrie

2003 la 27 octombrie 2003, inclusiv.

Curtea de Apel București, investită,

ca instanță de fond, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, secția Parchetelor Militare, cu judecarea inculpaților

sus-menționați, trimiși în judecată în stare de arest, pentru complicitate la

infracțiunea de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 – art. 255

alin. (1) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2002, a motivat

prelungirea arestării preventive, prin aceea că se mențin, în continuare,

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora, respectiv că

subzistă și în prezent, condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

în sensul că pentru infracțiunea săvârșită, legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe care atestă că lăsarea inculpaților în

libertate ar influența negativ, desfășurarea procesului și administrarea

justiției.

În concret, instanța a arătat că,

față de împrejurarea că inculpații neagă faptele imputate prin actul de

inculpare, urmează a se efectua o expertiză tehnică asupra înregistrărilor

audio și să fie administrate și alte probe admise în cursul cercetării

judecătorești, ceea ce impune privarea în continuare de libertate a

inculpaților, pentru a nu periclita aflarea adevărului în cauză.

Prin recursurile declarate,

inculpații recurenți au solicitat casarea încheierii și punerea lor, de îndată,

în libertate, întrucât sunt cercetați abuziv și se tergiversează administrarea

probelor, iar judecarea lor în stare de arest nu se mai justifică.

Recursurile inculpaților nu sunt

fondate.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, rezultă că inculpații recurenți au fost trimiși în judecată pentru

complicitate la infracțiunea de dare de mită, în condițiile circumstanței

agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Inculpații B.Șt.L., B.R. și U.I.,

ofițeri de poliție, au fost trimiși în judecată și sunt judecați pentru acte de

înlesnire și ajutor la infracțiunea de dare de mită reținută în sarcina

inculpatului B.S., care a promis suma de 1,5 milioane dolari S.U.A. pentru a fi

dată procurorului, în vederea revocării mandatului de arestare emis pe numele

său și pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este

inculpat în dosarul nr. 190/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție. Din totalul sumei promise drept mită, s-a reținut că B.S. a dat, în

avans, 99.700 dolari S.U.A., iar, o altă sumă, de 55.000 dolari S.U.A., promisă

a fi dată aceluiași procuror, a fost însușită de inculpații B.R. și U.I.

Privitor la inculpatul B.Șt.L.,

actul de inculpare reține că acesta, în cunoștință de cauză, a intermediat

înțelegerea dintre inculpatul B.S. și inculpatul S.C., pe de o parte, și

inculpații B.R. și U.I., pe de altă parte, înțelegere care urmărea să fie

realizată mituirea procurorului anchetator.

Privitor la inculpatul B.Șt.L., s-a

reținut că, în calitate de ofițer al Serviciului economico-financiar din cadrul

secției 1 Poliție București, a stabilit legături de prietenie cu inculpatul

S.C., dând astfel curs solicitărilor inculpatului B.S., în vederea mituirii

procurorului anchetator (acesta și-a manifestat chiar disponibilitatea de a se

deplasa în Israel pentru „tratative cu inculpatul B.S.” și numai

imposibilitatea de a-și procura urgent pașaportul a determinat să nu-și

realizeze această hotărâre).

Or, aflarea adevărului cu privire la

aceste fapte deosebit de grave, negate, în cea mai mare parte, de către

inculpații arestați, impune, într-adevăr, privarea lor, în continuare, de

libertate pe timpul administrării probelor, întrucât lăsarea lor în libertate

ar putea periclita, în concret, buna desfășurare a procesului.

Așa fiind, urmează a se constata că

prelungirea arestării preventive a fost dispusă justificat și că, în

consecință, se impune respingerea recursurilor, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.Șt.L., B.R. și U.I. împotriva încheierii din 22

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.

3419/2002.

Obligă inculpații la plata sumei de

câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000

lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.