ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4354/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 septembrie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 3419/2002, Curtea de Apel București, secția I penală, admițând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților B.Șt.L., B.R., U.I. și S.C. cu câte 30 de zile pentru fiecare, începând de la 28 septembrie 2003 la 27 octombrie 2003, inclusiv.

Curtea de Apel București, investită, ca instanță de fond, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Parchetelor Militare, cu judecarea inculpaților sus-menționați, trimiși în judecată în stare de arest, pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 – art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2002, a motivat prelungirea arestării preventive, prin aceea că se mențin, în continuare, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora, respectiv că subzistă și în prezent, condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., în sensul că pentru infracțiunea săvârșită, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe care atestă că lăsarea inculpaților în libertate ar influența negativ, desfășurarea procesului și administrarea justiției.

În concret, instanța a arătat că, față de împrejurarea că inculpații neagă faptele imputate prin actul de inculpare, urmează a se efectua o expertiză tehnică asupra înregistrărilor audio și să fie administrate și alte probe admise în cursul cercetării judecătorești, ceea ce impune privarea în continuare de libertate a inculpaților, pentru a nu periclita aflarea adevărului în cauză. Prin recursurile declarate, inculpații recurenți au solicitat casarea încheierii și punerea lor, de îndată, în libertate, întrucât sunt cercetați abuziv și se tergiversează administrarea probelor, iar judecarea lor în stare de arest nu se mai justifică. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. În urma examinării lucrărilor dosarului, rezultă că inculpații recurenți au fost trimiși în judecată pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită, în condițiile circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Inculpații B.Șt.L., B.R. și U.I., ofițeri de poliție, au fost trimiși în judecată și sunt judecați pentru acte de înlesnire și ajutor la infracțiunea de dare de mită reținută în sarcina inculpatului B.S., care a promis suma de 1,5 milioane dolari S.U.A. pentru a fi dată procurorului, în vederea revocării mandatului de arestare emis pe numele său și pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este inculpat în dosarul nr. 190/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Din totalul sumei promise drept mită, s-a reținut că B.S. a dat, în avans, 99.700 dolari S.U.A., iar, o altă sumă, de 55.000 dolari S.U.A., promisă a fi dată aceluiași procuror, a fost însușită de inculpații B.R.

și U.I. Privitor la inculpatul B.Șt.L., actul de inculpare reține că acesta, în cunoștință de cauză, a intermediat înțelegerea dintre inculpatul B.S. și inculpatul S.C., pe de o parte, și inculpații B.R. și U.I., pe de altă parte, înțelegere care urmărea să fie realizată mituirea procurorului anchetator. Privitor la inculpatul B.Șt.L., s-a reținut că, în calitate de ofițer al Serviciului economico-financiar din cadrul secției 1 Poliție București, a stabilit legături de prietenie cu inculpatul S.C., dând astfel curs solicitărilor inculpatului B.S., în vederea mituirii procurorului anchetator (acesta și-a manifestat chiar disponibilitatea de a se deplasa în Israel pentru „tratative cu inculpatul B.S.” și numai imposibilitatea de a-și procura urgent pașaportul a determinat să nu-și realizeze această hotărâre).

Or, aflarea adevărului cu privire la aceste fapte deosebit de grave, negate, în cea mai mare parte, de către inculpații arestați, impune, într-adevăr, privarea lor, în continuare, de libertate pe timpul administrării probelor, întrucât lăsarea lor în libertate ar putea periclita, în concret, buna desfășurare a procesului. Așa fiind, urmează a se constata că prelungirea arestării preventive a fost dispusă justificat și că, în consecință, se impune respingerea recursurilor, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.Șt.L., B.R. și U.I. împotriva încheierii din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3419/2002. Obligă inculpații la plata sumei de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.