Decizia nr. 3747/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

B.P., agent poliție, arestat provizoriu în arestul I.G.P.;

D.A.C., agent poliție, arestat provizoriu în arestul I.G.P.;

H.M., inspector principal poliție, arestat provizoriu în arestul I.G.P.;

L.S.G., agent poliție, arestat provizoriu în arestul I.G.P.;

N.I. inspector principal poliție, arestat provizoriu în arestul I.G.P.;

P.I. agent poliție, arestat provizoriu în arestul I.G.P.;

S.V. arestat provizoriu în arestul I.G.P.;

S.Șt. arestat provizoriu în arestul I.G.P. Pentru a hotărî astfel, instanța militară a reținut că cercetările împotriva inculpaților au demarat ca urmare a disjungerii dispusă în rechizitoriul emis în dosarul 106/P/2002 la 12 august 2003. Prin ordonanța din 11 septembrie 2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea provizorie pe o durată de 3 zile a inculpaților pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., B.P. și D.A.C.; luare de mită și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 254 alin. (2) și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., H.M., L.S.G., P.I.; luare de mită, complicitate la infracțiunea de furt și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 208, art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul N.I. și pentru infracțiunile de furt calificat și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, inculpații S.V. și S.Șt. Deoarece prin rezoluția din 5 septembrie 2003 a Parchetului Național Anticorupție în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale față de serg. maj. T.N., M.D. și A.F. din cadrul U.M. 0926 jandarmi, pentru infracțiunea de călcare de consemn, aceștia fiind presupuși făptuitori împreună cu inculpații din cauză, Curtea a constatat că există caz de indivizibilitate prevăzut de art. 32 alin. (1) C. proc. pen. și s-a considerat competentă să soluționeze propunerea de arestare. Constatând că faptele pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și inculpații au fost arestați provizoriu sunt grave, iar calitatea primilor 6 inculpați de apărători ai legii îi obligă la combaterea lor fermă și nu pentru comiterea acestora, Curtea stabilind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în art. 148 C. proc. pen., art. 149 1 , cu referire la art. 143 C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 27 zile. Împotriva încheierii prin care a fost luată măsura arestării, au declarat recurs inculpații susținând că instanța militară nu era competentă să se pronunțe asupra acestei măsuri, deoarece nici unul nu are calitatea de militar, competența revenind instanței civile. S-a mai susținut că inculpații pot fi cercetați și judecați în stare de libertate. Recursurile sunt nefondate. Curtea Militară de Apel a respins motivat excepția de necompetență după calitatea persoanei reținând că în cauza cercetată de Parchetul Național Anticorupție, Serviciul pentru cercetarea infracțiunilor de corupție comise de militari sunt cercetați militari jandarmi și civili acuzați că fac parte dintr-o asociere în vederea sustragerii de produse petroliere din conductele Petrotrans. Este corect că în dosarul nr. 7/P/2003 nici unul din inculpați nu este militar în sensul legii așa cum a fost reglementat statutul polițistului. Dar în alte dosare aflate în cercetare, unul finalizat prin emiterea rechizitoriului, dosar 106/P/2002 la 12 august 2003, sunt cercetați jandarmii, polițiști și alte persoane pentru asocierea în vederea săvârșirii unor infracțiuni, furt de benzină și motorină din conductele Petrotrans, favorizarea infractorului și luare de mită. Așa fiind, competența după calitatea persoanei aparține instanței militare, deoarece în vederea stabilirii competenței după calitatea persoanei în primul rând se impune a fi verificată existența cazului de individizibilitate, iar când acesta există, potrivit art. 35 alin. (1) și (2), competența revine instanței militare. Arestarea inculpaților este motivată având în vedere pericolul public care rezultă atât din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, dar și din calitatea pe care au deținut-o, polițiști care trebuiau să lupte pentru descoperirea și tragerea la răspundere a hoților de produse petroliere. Constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, recursurile vor fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.