ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4631/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56

pronunțată la data de 27 ianuarie 2003, în dosarul nr. 1595/2002, Tribunalul

Constanța, secția penală, a dat următoarea hotărâre:

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de

distribuire de droguri de mare risc, condamnă pe inculpații:

L.A. și C.S. la câte o pedeapsă de 3

ani și 6 luni închisoare fiecare.

Face aplicarea art. 71 alin. (2) C.

pen., în referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen.;

Interzice inculpaților drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani,

pentru fiecare inculpat, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen.;

Menține starea de arest a

inculpaților.

În baza art. 88 C. pen.;

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata arestului preventiv de la data de 10 august 2002,la zi,

pentru fiecare inculpat.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18

din Legea nr. 143/2000.

Dispune confiscarea a 5 comprimate

Ecstazy și distrugerea acestora (predate Laboratorului de analize

fizico-chimice droguri din cadrul Direcției Generale de Combatere a Crimei

organizate și Antidrog al I.G.P. Constanța).

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000;

Confiscă în folosul statului de la

inculpatul C.S., suma de 600.000 lei.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen.;

Obligă inculpata L.A. la plata sumei

de 1.500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondurile Ministerului

Justiției.

În baza art. 191 C. proc. pen.;

Obligă inculpatul C.S. la plata

sumei de 1.200.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut în fapt următoarea situație de fapt:

În zilele de 2 august 2002 și 10

august 2002, inculpata L.A. a vândut lui „D.”, investigator sub acoperire 2 și

respectiv 3 pastile Ecstazy contra sumelor de 600.000 lei și 300.000 lei,

legătura s-a stabilit telefonic. Ulterior, prin inculpata L.A., s-a ajuns la

furnizor, inculpatul C.S., asupra căruia s-au găsit 2 bancnote a 500.000 lei a

căror serie fusese înregistrată la poliție, primite pentru 5 pastile.

Inculpații și-au recunoscut faptele și au denunțat alte persoane cu fapte

similare.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților a fost probată nu doar cu declarațiile acestora, dar și cu alte

mijloace de probă și anume: proces verbal de depistare în flagrant, autorizația

de folosire a investigatorului acoperit, procesul verbal de utilizare a

bancnotelor inserate, raport de constatare tehnico-științifică și declarațiile

martorilor asistenți S.C.I. și T.F.M. Instanța de fond a constatat că faptele

inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de distribuire

a unor droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (continuată).

Individualizarea pedepsei s-a făcut

cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și față de

circumstanțele personale s-au reținut și circumstanțele atenuante art. 74 și

art. 76 C. pen.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia nr. 141/ P din 25 aprilie 2003, pronunțată în dosarul

penal nr. 309/P/2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpați, considerând corectă soluția primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpații au declarat recurs considerând că faptele comise nu prezintă

pericolul social al unei infracțiuni [(art. 385

9

alin. (1) pct. C.

proc. pen.)] și în orice caz, dacă s-ar trece peste această critică, pedepsele

aplicate sunt prea aspre [(art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.)].

Inculpații au solicitat achitarea și

aplicarea unor amenzi administrative sau reducerea pedepselor.

Curtea examinând hotărârea atacată

și sentința, în raport de motivele invocate și față de probele administrate,

constată că recursul este nefondat.

Pericolul social pe care-l prezintă

infracțiunile legate de stupefiante și în special cele de mare risc, exclude

posibilitatea de a considera în vreo împrejurare, că vânzarea de droguri nu

prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Desigur, față de situația concretă

dată, dacă s-ar fi aplicat pedepse în limita specială prevăzută de lege,

acestea ar fi fost prea aspre, dar instanțele, în mod corect, au reținut

circumstanțele atenuante și astfel au aplicat pedepsele corespunzătoare.

Recursurile fiind nefondate sub

ambele aspecte analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse, cu consecința prevăzută de

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata L.A. împotriva deciziei penale nr. 141 din 25 aprilie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei durata arestării preventive de la 10 august 2002 până la 21

octombrie 2003.

Obligă recurenta la 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2003.