ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5592/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 119 din 15 martie 2006, Tribunalul Constanța a condamnat

pe inculpatul R.N. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen. și a art. 71 – art. 64 lit. a), b), c)și e) C. pen.

Totodată, a fost

menținută măsura arestării preventive și s-a dedus,

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării

preventive, de la 26 ianuarie 2006, la zi.

S-a reținut, în

esență, că, la data de 25 ianuarie 2006, inculpatul a fost prins

în flagrant, în timp ce comercializa 10 comprimate ecstasy – drog de mare risc.

Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze du minori și

de familie, prin decizia penală nr. 139/ P din 4 iulie 2006, admițând

apelul declarat de inculpatul R.N., a desființat sentința și,

rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului, de la 3 ani la un an

și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a

art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen.

Totodată s-a dispus

înlăturarea pedepsei complementare prevăzută de art. 65 alin.

(1) și art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii.

A fost menținută

starea de arest a inculpatei și s-a dedus, din pedeapsa aplicată,

durata arestării preventive, de la 15 martie 2006, la zi.

În cauză, au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și

inculpatul R.N.

Prin recursul declarat de

Parchet, s-a solicitat menținerea sentinței susținându-se

că în mod greșit s-au reținut, în favoarea inculpatului,

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât în urma

denunțului formulat de inculpat, nu a fost identificată nici o

persoană, pentru a fi cercetată.

Recurentul inculpat a

solicitat, prin recursul declarat, reducerea pedepsei aplicate și

suspendarea condiționată a executării acesteia, invocând că

este la prima abatere, anterior a avut o conduită bună, și

că este doar consumator de droguri, nu și traficant.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a

reținut, în mod corect, incidența dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 143/2000.

Astfel, urmare

denunțului făcut de inculpat, care a indicat, prin porecle și

adrese, alte două persoane care ar fi desfășurat

activități de trafic de droguri, se efectuează cercetări

penale, ancheta fiind în curs de desfășurare.

Sub acest aspect,

instanța de apel a reținut corect că aplicarea prevederilor art.

16 din Legea nr. 143/2000 nu a fost condiționată de legiuitor de

finalizarea cercetătorilor față de persoanele denunțate sau

de pronunțarea unei soluții referitor la acestea.

Pentru aceste considerente,

urmează a se respinge recursul Parchetului, ca nefondat.

Nici criticile recurentului

– inculpat nu sunt fondate.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care

inculpatul a conceput și realizat traficul de droguri precum și de

datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că

instanța de apel, acordând eficiență tuturor criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., a individualizat, în mod just, pedeapsa

aplicată și a apreciat, în mod corect, că scopul acesteia nu

poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Drept urmare, nefiind nici

alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul

inculpatului va fi respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și

de inculpatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 139/ P din 4 iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată,

durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2006, la 28 septembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 septembrie 2006.