ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3829/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 iunie 2001 reclamanta S.C. I.C. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. L. S.A. solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să se dispună împărțeala judiciară a complexului comercial P., și să se stabilească cotele ce revin fiecărei părți, dispunându-se totodată ieșirea din indiviziune. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 24 februarie 1992, conform art. 33 din Legea nr. 15/1991, S.C. L. S.A. și S.C. I.C. S.R.L. s-au asociat conform contractului de asociere nr. 70 în vederea terminării lucrărilor la complexul comercial P. București, urmând ca, după punerea în funcțiune să-l exploateze în comun.

Totodată, părțile au convenit ca, după terminarea lucrărilor să organizeze o societate cu răspundere limitată, iar cotele procentuale ce revin celor două societăți, să fie de 24 % pentru S.C.L. și 76 % pentru reclamantă. Ca urmare a faptului că S.C. I.C. S.R.L. a intrat în faliment și contractul nu s-a mai realizat decât în parte, S.C. L. a promovat acțiune în rezilierea contractului de asociere ce a fost admisă conform sentinței civile nr. 161 din 17 ianuarie 2000. Ca atare, a arătat reclamanta, părțile rămân în continuare proprietari ai bunurilor cu care au venit în asociere și deci se impune ieșirea din indiviziune conform art. 1530 C. civ. La data de 5 noiembrie 2002 S.C. B. B.G.C.P. S.A., în faliment, prin lichidatori a formulat acțiune subrogatorie motivat de faptul că este creditorul debitoarei S.C.

I.C. S.R.L. cu suma de 1.619.032.290 lei pentru care a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995. Se mai susține că singurele bunuri ar fi cota ce o deține la complexul P. și cum banca are un interes serios și legitim înțelege să se subroge în dreptul debitorului în cauza de față invocând în drept dispozițiile art. 974 C. civ. Instanța a pus în vedere, față de cota estimată la suma de 51 miliarde lei, să timbreze la valoare cu 524.932.760 lei și 50.000 lei dispoziție asupra căreia nu s-a conformat. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 5 din 21 ianuarie 2003 a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantei și a respins ca inadmisibilă acțiunea subrogatorie.

În motivarea soluției date instanța de fond a reținut că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 974 C. civ. și că scopul acțiunii subrogatorii a fost acela de a eluda plata taxei de timbru. De asemenea s-a apreciat că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 situație în care a anulat acțiunea ca insuficient timbrată apreciind că nu se mai impune examinarea celorlalte excepții și nici fondul cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține în principal că în mod eronat s-a dispus anularea acțiunii ca insuficient timbrată întrucât obiectul acesteia l-a constituit o împărțeală judiciară situație în care se aplică o taxă de timbru fixă, iar pe de altă parte că datorită lipsei resurselor financiare a fost obligată să rămână în pasivitate situație ce a determinat S.C.

B. S.A. prin lichidator să se subroge în drepturile acesteia în vederea continuării acțiunii. De asemenea invocă autoritatea de lucru judecat motivat de faptul că judecătorul sindic prin încheierea din 8 noiembrie 2002 a dispus subrogarea S.C. B. în drepturile debitoarei sale. De asemenea recurenta consideră că în mod greșit instanța de judecată a solicitat părerea lichidatorului în condițiile în care exista deja o hotărâre o judecătorului sindic. Recursul este nefondat. Se reține că prin sentința pronunțată de instanța de apel, ca instanță de fond, acțiunea reclamantei - recurente a fost anulată ca insuficient timbrată. În aceste condiții, deși recurenta a formulat critici și pe aspectul respingerii acțiunii subrogatorii promovată de S.C.

B. S.A. prin lichidator, Curtea apreciază că se impune examinarea cu prioritate a celor privind soluția pronunțată în raport cu recurenta. Astfel, obiectul cauzei dedus judecății l-a reprezentat împărțirea judiciară a complexului comercial P., construcție realizată în comun cu pârâta intimată în valoare totală de 50.028.776.000 lei, cu stabilirea cotelor ce revin fiecărei părți și ieșirea din indiviziune. Deci față de cele solicitate, având în vedere și dispozițiile art. 3 și urm. din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ce stabilesc categoria acțiunilor și cererilor neevaluabile în bani rezultă fără putință de tăgadă că în speță suntem în fața unei acțiuni în pretenții situație în care justificat s-a pus în vedere reclamantei recurente timbrarea la valoare, criticile formulate urmând a fi înlăturate.

În ce privește soluția de respingere a acțiunii subrogatorii ca inadmisibilă, Curtea consideră că se impune examinarea numai a criticilor care au legătură cu soluția de anulare, ca insuficient timbrată a reclamantei. Astfel se reține că potrivit art. 974 C. civ. pentru exercitarea acesteia se cer întrunite următoarele condiții: debitorul să fi neglijat sau refuzat să-și exercite el însuși dreptul sau acțiunea în exercitarea căruia se subrogă creditorul, să existe un pericol de insolvabilitate a debitorului prin pierderea dreptului neexercitat de el creanța creditorului să fie certă și lichidă. Apreciind că nu au fost întrunite aceste condiții instanța de fond a respins acțiunea subrogatorie ca inadmisibilă.

Susținerea recurentei potrivit căreia textul de lege nu distinge dacă debitorul este constrâns să rămână în pasivitate sau o face cu rea credință nu poate fi reținută având în vedere faptul recunoașterii, că datorită lipsei resurselor financiare a fost obligată să rămână în pasivitate și o determinat pe S.C. B. S.A. să se subroge în drepturile sale în vedere continuării judecății. Față de această susținere desprinsă din motivele de recurs, Curtea apreciază justă reținerea instanței de apel potrivit căreia scopul acțiunii subrogatorii a fost acela de a eluda plata taxelor de timbru. În aceste condiții soluția instanței de fond urmează a fi confirmată prin respingerea recursului ca nefondat potrivit art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. I.C. S.R.L. prin lichidator M.G. împotriva sentinței civile nr. 5 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția VI comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.