ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4618/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 din 7 iunie

2002, Tribunalul Maramureș a achitat pe inculpatul B.I. în baza art. 11 alin.

(1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. e) din același cod,

cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen.

Prin aceiași sentință, inculpatul I.B.

a fost condamnat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire,

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 3 ani, 7 luni și 5 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată acestui din urmă

inculpat, prin decizia penală nr. 83 din 15 ianuarie 1992 a Curții Supreme de

Justiție, pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.,

rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, 7 luni și 5 zile închisoare.

S-au respins, ca nefondate

pretențiile civile formulate de I.B. cât și de către Spitalul municipal

Sighișoara și Clinica județeană Mureș.

Inculpatul I.B. a fost obligat la

plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de daune morale către B.I., împreună cu

curatoarea sa B.T.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut în esență că la data de 21 august 1998, în timp ce se afla

la un bar, unde consumase băuturi alcoolice, I.B. l-a amenințat cu bătaia pe

inculpatul B.I. După aplanarea conflictului inculpatul s-a deplasat cu căruța

la domiciliul lui I.B., unde au început să se certe din nou.

În cursul acestei dispute, ce s-a

desfășurat în prezența mai multor persoane, I.B. l-a lovit pe inculpat cu un

furtun, ce avea la ambele capete părți metalice, la nivelul arcadei.

Cu toate că inculpatul B.I. a

părăsit domiciliul lui I.B., plecând cu căruța spre locuința sa, acesta din

urmă l-a urmărit încercând să-l lovească din nou cu furtunul respectiv. Ca

urmare, inculpatul B.I. a luat o scândură de la căruță, cu care i-a aplicat agresorului

mai multe lovituri la nivelul capului. Deși I.B. căzuse la pământ, inculpatul a

continuat să-l lovească provocându-i un traumatism cranio cerebral, care a pus

în primejdie viața victimei.

În motivarea soluției de achitare a

inculpatului B.I., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, instanța

a considerat că reacția violentă a acestuia a fost determinată de atacul

direct, imediat și injust din partea victimei, situație în care fapta sa nu

constituie infracțiune, fiind săvârșită în stare de legitimă apărare.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia penală nr. 24/ A din 19 februarie 2003, admițând recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și de partea civilă I.B., a casat, în

parte, sentința primei instanțe și rejudecând cauza a condamnat pe inculpatul B.I.,

la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) și (3) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei aplicate inculpatului B.I., perioada cuprinsă între 22

august 1998 și 30 septembrie 1998.

Același inculpat a fost obligat la

plata sumelor de 541.278 lei către Spitalul municipal Sighișoara și 739.095 lei

către Spitalul clinic județean Mureș, la 25.000.000 lei daune morale și

materiale către partea vătămată I.B., plus câte 500.000 lei lunar, începând cu

data de 21 august 1998, până la încetarea stării de pensie, cât și la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.350.000 lei.

Restul dispozițiilor sentinței

apelate au fost menținute.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul B.I. a declarat recurs, solicitând în principal achitarea, pentru

tentativa la infracțiunea de omor calificat, întrucât fapta a fost comisă în

legitimă apărare, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei

și a despăgubirilor.

Examinând hotărârea atacată în

raport de motivele de casare invocate în recurs cât și din oficiu, se constată

că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

B.I., încadrarea juridică în prevederile art. 20, raportat la art. 174 și art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind

corespunzătoare.

Din probele administrate care au

fost analizate în considerentele deciziei pronunțate rezultă, fără dubiu că la

data de 21 august 1998 I.B., aflat în stare de ebrietate a avut un conflict

verbal cu B.I., aflat și el sub influența băuturilor alcoolice. Ulterior, B.I.

a venit la domiciliul lui I.B., unde au continuat să se certe, împrejurare în

care acesta din urmă l-a lovit cu un furtun, prevăzut cu inserția metalică, la

nivelul arcadei, provocându-i leziuni, care au necesitat 7-8 zile, de îngrijiri

medicale pentru vindecare.

În momentul în care B.I. încerca să

se îndepărteze de locul incidentului cu căruța, a fost urmărit de către I.B., care

a încercat să-l lovească din nou cu același furtun. Ca urmare, B.I. a luat o

scândură de la căruță cu care a lovit, în mod repetat, pe I.B. la nivelul

capului. Deși I.B. căzuse la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească în

același mod provocându-i multiple traumatisme cranio-cerebrale, care au pus în

primejdie viața victimei.

Intenția inculpatului de a ucide

victima, rezultă din materialitatea faptelor, acesta lovind victima cu o

scândură de la căruță (obiect apt de a ucide) în mod repetat și cu mare

intensitate, în regiunea capului (zona vitală).

Mai mult deși victima căzuse la

pământ în urma primelor lovituri, inculpatul a continuat să o lovească în

același mod, provocându-i leziuni grave (multiple traumatisme cranio-cerebrale),

care i-au pus viața în primejdie.

Aplicarea în cauză a dispozițiilor art.

44 alin. (1) C. pen., nu se justifică, atâta timp cât atacul părții vătămate

era o continuare a conflictului declanșat la barul din comună (conflict

întreținut și de inculpat, care după incidentul inițial s-a deplasat la

locuința victimei continuând să se certe cu aceasta).

În cauză nu poate fi reținută nici

depășirea limitelor unei operări proporționale cu atacul la care a fost supus

inculpatul B.I., care aflându-se în căruță, putea să se deplaseze la locuința

sa, fără a relua conflictul cu partea vătămată.

Referitor la pedeapsa aplicată

inculpatului B.I. se constată că aceasta a fost corect individualizată,

instanța de apel având în vedere atât starea de provocare în care a fost comisă

fapta, gradul de pericol social sporit al infracțiunii reținute în sarcina sa,

cât și circumstanțele sale personale.

Întrucât criticile formulate în

recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge

recursul inculpatului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.I., împotriva deciziei penale nr. 24 din 19 februarie 2003 a

Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondat.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 octombrie 2003.