ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2343/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 5 martie 2002 Tribunalul

Mureș a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei

reținută în sarcina inculpatului C.V. din infracțiunea de vătămare corporală

gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și în baza

art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

reținută în sarcina inculpatului C.V. în infracțiunea incriminată de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174, și art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) și

alin. (2) C. pen., inculpatul C.V. a fost condamnat la pedeapsa principală de 5

ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani

a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., s-a dispus în baza art.

71 C. pen., interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., s-a scăzut

din pedeapsa astfel aplicată perioada executată de inculpat în baza mandatului

de executare nr. 1572 din 20 mai 1999 emisă de Judecătoria Tg. Mureș, respectiv

detenția scursă între 13 octombrie 1999 – 14 aprilie 2001.

Tribunalul Mureș a constatat că părțile vătămate B.I. și

Spitalul Clinic jud. Mureș nu s-au constituit părți civile în cauză, deoarece

au fost despăgubite de inculpat.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la acesta a cuțitului care a servit la săvârșirea infracțiunii, obiect ridicat

de la locul faptei și înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, s-a

dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Tribunalul Mureș reinvestit cu soluționarea prezentei cauze

a reținut că:

Prin sentința penală nr. 1121/1998 a Judecătoriei Tg. Mureș

inculpatul C.V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 182 alin. (1)

C. pen., s-a constatat că partea vătămată B.I. nu a formulat pretenții civile

în cauză, că partea civilă Spitalul Clinic Jud. Mureș a fost despăgubită cu

suma de 643.323 lei, și s-a dispus obligarea inculpatului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 42 din 14 ianuarie 1999 a

Tribunalului Mureș s-a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței

penale anterior menționate, iar prin decizia penală nr. 213/1999 a Curții de

Apel Tg. Mureș s-a respins și recursul promovat de inculpat în această cauză.

Instanțele de control judiciar, respectiv Tribunalul Mureș

și Curtea de Apel Tg. Mureș au reținut că, în cauza de față existau elemente

care impuneau schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina

inculpatului C.V. într-o infracțiune mai gravă, dar că în căile de atac ale

inculpatului nu se putea proceda la agravarea situației acestuia, fapt ce a

determinat pronunțarea deciziilor penale anterioare prin care s-au respins ca

nefondate căile de atac promovate de inculpat.

Prin decizia nr. 2924 din 22 iunie 2000 a Curții Supreme de

Justiție, secția penală, s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței penale nr. 1121/1998 a Judecătoriei Tg. Mureș, deciziei penale nr.

42/1999 a Tribunalului Mureș și deciziei penale nr. 213/1999 a Curții de Apel

Tg. Mureș, hotărâri ce au fost casate cu privire la încadrarea juridică a

faptei comisă de inculpat și în baza art. 334 C. proc. pen., s-a operat

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 200 C. pen., raportat la art. 174 C. pen. Prin decizia Curții Supreme

de Justiție s-a dispus ca Tribunalul Mureș să procedeze la o nouă instrumentare

a cauzei.

Tribunalul Mureș a reținut că inculpatul a consumat în ziua

de 25 februarie 1997 în mai multe rânduri băuturi alcoolice la barul B.R. din

satul Corunca.

Observând că partea vătămată B.I., după ce a băut 50 ml

vodcă a părăsit localul, l-a urmărit și invocând un conflict anterior cu

acesta, i-a aplicat 3 lovituri de cuțit, două în brațe, iar una în abdomen.

Partea vătămată a revenit în bar, acordându-i-se primul

ajutor și fiind anunțate salvarea și organele de poliție. În acest timp

inculpatul a fost dezarmat de cetățenii aflați în apropiere.

Certificatul medico-legal nr. 1120 din 20 martie 1997 relevă

un politraumatism prin agresiune cu armă albă: plagă penetrantă abdominală, la

intervenția chirurgicală efectuată în regim de urgență constatându-se un

hemiperitoneu prin plagă gastrică transfixiantă.

Raportul de expertiză medico-legală atestă că leziunile

produse au pus în primejdie viața victimei.

Declarațiile inculpatului au fost inconstante și

contradictorii, el oferind variante ale săvârșirii faptei care nu își au

corespondent în ansamblul probator.

Cert este că partea vătămată nu l-a provocat, așa cum a

încercat inculpatul să se apere. De altfel, el însuși susține că, deși anterior

conflictului ar fi fost lovit de partea vătămată cu un tac, acțiunea agresivă

nu a fost de natură să-i determine modificări ale psihicului. Într-o declarație

dată, el susține că în urmă cu mult timp înainte de data faptei ar fi fost

lovit în cap de partea vătămată și că acest lucru ar fi determinat reacția sa

agresivă față de acesta. Evident, că timpul scurs de la data pretinsei violențe

nu poate determina reținerea în favoarea sa, a circumstanței atenuante

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe inculpatul a formulat apel,

solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar

reducerea cuantumului pedepsei.

Prin decizia penală nr. 145/A din 30 octombrie 2002 a Curții

de Apel Tg. Mureș, secția penală, s-a respins apelul inculpatului ca nefondat.

Nemulțumit de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu

recurs pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, secția penală.

În esență, el solicită ca motiv principal schimbarea

încadrării juridice dată faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă

prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 73

lit. b) C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei în sensul reducerii sale

prin aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.

Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca

atare.

Cu privire la primul motiv de recurs se reține din probele

administrate, că inculpatul a aplicat 3 lovituri cu cuțitul, din care una

într-o regiune anatomică unde sunt situate organe vitale abdomen, cu mare

intensitate, producând o lezare majoră a peritoneului, necesitând o intervenție

chirurgicală urgentă care a salvat viața persoanei vătămate. Lovitura aplicată

a fost de natură să pună în primejdie viața victimei și a creat o leziune care

a fost de natură în absența unei intervenții chirurgicale, să producă moartea.

Așadar, din moment ce lovitura a fost aplicată cu

intensitate, cu un instrument vulnerabil apt să producă rezultatul letal, se

impune concluzia că inculpatul a intenționat să ucidă victima și nu doar să-i

producă vătămări corporale.

În aceste condiții apare evident că fapta comisă de inculpat

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor și nu

pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Nu se impune de asemenea, reținerea circumstanței atenuante

a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Probele administrate contrazic reținerea acestui text.

Inculpatul inconstant și oscilant invocă, succesiv două

situații în sprijinul acestui motiv de recurs.

Prima se referă la un presupus conflict cu partea vătămată

care l-ar fi agresat grav (fractură craniană) în anul 1996.

Inculpatul a fost internat, într-adevăr, în perioada 20

iunie – 1 iulie 1996 la Clinica de neurochirurgie Tg. Mureș cu diagnosticul

fractură craniană, cauzată de o cădere accidentală și nu de o agresiune comisă

de o altă persoană.

Chiar dacă ar fi fost lovit de partea vătămată, nu putea

invoca, după 8 luni de zile, producerea unei modificări psihice de natură să

justifice reacția lui violentă.

O a doua situație se referă la ziua faptei, când, anterior

conflictului, susține că ar fi fost lovit cu un tac de partea vătămată. El a

plecat însă din local, a revenit după câteva ore și menționează în mod expres

că incidentul nu l-a tulburat și nici nu a reacționat atunci. În mod

surprinzător, după ce a revenit în bar, l-a așteptat pe partea vătămată, pe

care l-a lovit cu cuțitul în stradă, în fața localului.

Este evident, că față de situația invocată de inculpat, nu

se pot reține în favoarea acestuia dispozițiile art. 73 lit. )b C. pen.

Referitor la pedeapsa aplicată, Curtea constată că

instanțele au făcut o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., reținând în favoarea sa dispozițiile art. 74, și art. 76 alin. (1) lit.

b) și alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special, astfel că și

cel de-al doilea motiv de recurs urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.

împotriva deciziei penale nr. 145 A din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel

Târgu Mureș.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării

preventive de la 13 octombrie 1999, la 11 aprilie 2001.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2003.