ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4127/2003

Prin sentința penală nr. 132 din 8

iulie 2003 a Tribunalului Teleorman, secția penală, a fost condamnat inculpatul

ZA. în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art.

74 și art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

arestarea preventivă de la 23 mai 2003 la zi.

S-a luat act că partea vătămată

B.V.F. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 6.978.570 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul clinic

de urgență „Dr. Bagdasar” București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în fapt că, la 23 mai 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice cu

partea vătămată B.V.F., vărul său și martorul Șt.M.B.

În aceeași seară, tinerii s-au

hotărât să se deplaseze cu autoturismul părții vătămate B.V.F. din municipiul

Giurgiu în comuna Bragadiru, pentru a merge la discotecă unde au ajuns la orele

cu personalul ce asigura paza localului.

Observând că inculpatul se află în

stare de ebrietate, în jurul orei 1

00

, victima și martorii i-au

solicitat să plece, însă acesta nu a fost de acord.

La insistențele victimei, inculpatul

Z.A. s-a urcat pe bancheta din spate stânga împreună cu martorul Șt.M.B., în

autoturismul condus de G.C.I., iar B.V.F. s-a așezat pe scaunul din dreapta

față.

În timpul deplasării, între victimă

și inculpat nu au existat discuții și nici acte de violență.

La ieșirea din comuna Bragadiru,

după parcurgerea a circa un km pe drumul județean 506, întrucât autoturismul

circula cu viteză redusă, inculpatul le-a spus persoanelor care-l însoțeau că

va sări din autoturism în situația în care nu se vor înapoia la discotecă.

Profitând de faptul că vărul său a

redus viteza, inculpatul a deschis ușa și a sărit din mașină, rostogolindu-se

pe carosabil.

În această situație, victima a

coborât din autoturism și i-a reproșat cele întâmplate, cauză pentru care cei

doi s-au îmbrâncit.

La scurt timp, Z.A. i-a aplicat o

lovitură cu pumnul, iar B.V.F. a ripostat.

Indignat de riposta victimei,

inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu lungimea de 15 cm, cu care i-a

aplicat victimei numeroase lovituri, în diferite zone ale corpului cu

intensitate sporită.

Sesizând că victima este căzută,

martorul Șt.M.B. a intervenit să îi despartă și l-a întrebat pe inculpat dacă a

omorât-o pe victimă. Văzând că aceasta are hemoragie, martorul s-a deplasat

spre comuna Bragadiru și s-a ascuns.

În aceeași noapte, inculpatul Z.A.

și martorul G.C.I. l-au dus pe B.V.F. la locuința lor, apoi la Spitalul

Giurgiu.

De aici victima a fost transportată

la București și internată la Spitalul de urgență „Dr. Bagdasar Arseni”, unde a

fost supusă unei intervenții chirurgicale, fiindu-i astfel salvată viața.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, partea vătămată a suferit leziuni de violență produse cu un corp

dur tăietor-înțepător, respectiv: „plagă prin înjunghiere în regiunea

hipogastrică; multiple plăgi intestinale și mezenterice; plagă prin înjunghiere

toracică dreapta posterioară cu pneumotorax drept; plăgi superficiale prin

înjunghiere toracic posterior.” Aceste leziuni au pus în primejdie viața

victimei, ele necesitând 35-40 zile de îngrijiri medicale.

În raport de obiectul folosit, de

zonele anatomice vizate, de intensitatea loviturilor și de leziunile cauzate,

s-a apreciat că fapta comisă pe un drum public întrunește elementele tentativei

la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit

de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor

persoanei vătămate, a declarațiilor martorilor Șt.M. și G.I., probe coroborate

cu declarațiile inculpatului care a recunoscut și regretat agresiunea

săvârșită.

Având în vedere conduita anterioară

bună, lipsa antecedentelor penale, sinceritatea din timpul procesului și

regretul manifestat pentru cele întâmplate, instanța a recunoscut circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 C. pen., coborând pedeapsa

sub minimul legal potrivit art. 76 alin. (2) din același cod.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 426 din 13 august 2003 a respins apelul declarat de

inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate criticile

formulate, în sensul că fapta trebuie încadrată în dispozițiile art. 182 C.

pen. și că pedeapsa aplicată este prea severă.

Astfel s-a constatat că inculpatul a

acționat cu intenția de a suprima viața victimei și că acest rezultat nu s-a

produs datorită îngrijirilor medicale prompt acordate, nefiind astfel incidente

dispozițiile art. 182 C. pen.

Referitor la pedeapsa aplicată, s-a

considerat că aceasta este concordantă cu pericolul social al faptei și că nu

se justifică reducerea sancțiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă și a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea la 23 mai

2003, în loc public, a tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., i-au

aplicat acestuia, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante, pedeapsa

principală de 5 ani închisoare, situată sub minimul prevăzut de lege.

Această pedeapsă a fost corect

individualizată, în raport cu dispozițiile art. 72, art. 74 și art. 76 alin.

(2) C. pen., avându-se în vedere pericolul social al faptei, împrejurările

săvârșirii ei, dar și persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale,

a avut anterior o conduită general bună și a dovedit sinceritate pe parcursul

procesului penal.

Se mai constată că această pedeapsă

este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului,

Fiind respectate cerințele acestor

texte legale, nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, astfel cum a

solicitat inculpatul recurent.

Întrucât motivul de casare invocat

este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul

declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive de la 24 mai 2003 la 1 octombrie 2003 și se va

stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.A.

împotriva deciziei penale nr. 426/A din 13 august 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, perioada

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24 mai 2003 la 1

octombrie 2003.

Obligă

pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

1 octombrie 2003.