ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5009/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5009/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința arbitrală nr. 251 din 27
septembrie 2000, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe
lângă CCIR, s-a admis acțiunea înregistrată de Camera de Comerț și Industrie a
României înregistrată sub nr. 4868/1997, formulată de reclamantul R.R.A. S.A.,
împotriva pârâtei S.C. P. S.A. și a fost obligată pârâta la 75.597.606 lei,
reprezentând 42.668.270 lei contravaloarea serviciilor de registru, iar
32.668.270 lei penalități de întârziere.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Arbitral
a reținut valabilitatea contractului de prestare servicii de registru nr. 3410/1998
care a încetat la 26 noiembrie 1999 prin transferul registrului la o altă
societate de registru, independent autorizată. Cum pârâta nu a respectat
clauzele contractuale privitoare la plata facturilor la scadență, a fost
obligată să suporte plata serviciilor prestate și la penalitățile stabilite
prin clauzele de la pct.6 din contract.
Împotriva sentinței arbitrale nr. 251 din 27
septembrie 2000, pârâta S.C. P. a formulat acțiune în anulare.
Curtea de Apel București a admis apelul declarat
de pârâtă în contradictoriu cu intimatul Registrul Român al Acționarilor, a
anulat sentința arbitrală nr. 251 din 27 septembrie 2000 pronunțată de Curtea
de Arbitraj și pe fond a respins acțiunea.
Instanța a reținut că Tribunalul Arbitral a
interpretat greșit actul dedus judecății obligând S.C. P. la contravaloarea
unor servicii oferite de R.R.A. în temeiul contractului care nu este valabil
încheiat deoarece poartă doar semnătura R.R., lipsind cea a S.C. P.
Împotriva deciziei nr. 1416 din 26 octombrie
2001 pronunțată de Curtea de Apel București, R.R.A. a formulat recurs
criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât greșit s-a avut în
vedere doar contractul depus de contestatoarea intimată care este o copie
nesemnată de aceasta și nu a verificat contractul depus de recurentă ce poartă
semnătura ambelor părți, contract valabil încheiat.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei
recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este
neîntemeiat.
Din examinarea înscrisurilor depuse în cauză
rezultă că raporturile dintre părți s-au derulat în baza contractului nr. 3410
din 9 octombrie 1998, contract de prestări servicii.
Contractul a fost încheiat cu respectarea
tuturor condițiilor esențiale pentru validitatea convenției.
Curtea de apel greșit a admis acțiunea în
anulare a sentinței Tribunalului Arbitral cu motivarea că au fost încălcate
dispozițiile imperative ale legii deoarece contractul nu este semnat de ambele
părți.
Într-adevăr contractul depus de contestatoarea
intimată S.C. P. nu poartă decât semnătura recurentei R.R.A., însă, acesta nu-i
poate fi opozabil reclamantei care a depus atât în dosarul Curții de Arbitraj,
cât al Curții de Apel București, exemplarul său din contract semnat și
ștampilat de S.C. P. și R.R.
De altfel în cauză nu sunt întrunite nici una
din condițiile prevăzute de art. 364 C. proc. civ., conform căruia hotărârea
arbitrală poate fi desființată.
Admisibilitatea acțiunii în anulare a hotărârii
arbitrale trebuia verificată în prealabil, situație de care Curtea de apel nu
s-a preocupat.
Astfel fiind, în conformitate cu dispozițiile
art. 312 C. proc. civ. recursul a fost admis, a fost modificată decizia Curții
de apel în sensul că s-a respins acțiunea în anulare formulată de intimata S.C.
P. împotriva sentinței arbitrale nr. 251/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanta S.A. R.R.A. S.A. București, împotriva deciziei nr. 1416 din 26
octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială.
Modifică decizia atacată, în sensul că respinge
acțiunea în anulare, formulată de intimata S.C. P. S.A. Dorohoi.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 11 decembrie 2003.