ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6170/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6170/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 mai
2002 înregistrată la Judecătoria Iași, reclamantul N.D. a chemat în judecată
Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași și Ministerul
Administrației și Internelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța,
pârâții să fie obligați la plata ajutorului bănesc ce i-a fost acordat, la
trecerea în rezervă, cu drept de pensie, integral și neimpozitat, în temeiul
art. 31 din Legea nr. 138/1999, actualizat prin aplicarea indicelui de
inflație, la data plății.
În motivarea acțiunii reclamantul a
arătat că a fost trecut în rezervă la data de 31 mai 2000 și că, potrivit art.
31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu
drept la pensie, cadrele militare beneficiază de ajutoare neimpozabile,
stabilite în raport de solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de
activitate, astfel că pârâții în mod nelegal, au reținut impozitul pentru
sumele acordate cu acest titlu.
Judecătoria Iași, prin sentința
civilă nr. 3406 din 26 martie 2003, a respins acțiunea, precum și cererile de
chemare în garanție formulate de pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că, prin dispozițiile art. 84 alin. (4) din Legea nr.
56/1992 și art. 31 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare trecute în rezervă
li s-a acordat dreptul la mai multe solde lunare nete acordate cadrelor
militare trecute în rezervă, or, solda lunară netă, reprezintă solda lunară
integrală (brută) la care s-a aplicat impozitul legal, regula fiind impozitarea
veniturilor, iar prin excepție, scutirea de impozit trebuie prevăzută expres de
lege. Că, intenția legiuitorului de a supune impozitării această categorie de
venituri, rezultă și din dispozițiile O.U.G. nr. 136/2000 care a modificat și
art. 31 din Legea nr. 138/1999 și a stipulat că, plățile compensatorii,
acordate cadrelor militare, se stabilesc în funcție de solda lunară netă.
Prin decizia civilă nr. 1128 din 5
septembrie 2003, Tribunalul Iași a admis recursul declarat de N.D., a modificat
în tot sentința primei instanțe și rejudecând, a admis acțiunea și pe cale de
consecință pârâții au fost obligați să restituie reclamantului suma de
84.918.998 lei reținută cu titlu de impozit, reactualizată, la data plății, în
funcție de rata inflației; a admis cererea de chemare în garanție, formulată de
pârâți în sensul obligării Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei de
84.918.998 lei față de pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile art. 31 din Legea nr.
138/1999 nu au fost abrogate prin O.G. nr. 73/1999. Că, ajutorul acordat în
temeiul dispozițiilor art. 31 și art. 32 din Legea nr. 138/1999 nu poate fi
asimilat salariilor, pentru a i se aplica dispozițiile art. 23 lit. b) din O.G.
nr. 73/1999, iar prin art. 3 din O.U.G. nr. 136/2000 se prevede că, plățile
compensatorii și ajutoarele prevăzute la art. 1, plătite începând cu 1 ianuarie
2000 nu sunt supuse globalizării.
În conformitate cu prevederile art.
27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. II alin. (3) din Legea nr. 195 din 26
mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58 din 26 iunie 2003 și art. 330 pct. 2 C.
proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr.
1128 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Iași.
Recursul în anulare este
inadmisibil.
Art. 330 C. proc. civ. a fost
abrogat prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 ce a intrat în vigoare la
data de 27 august 2003. Anterior abrogării, art. 330 prevedea: Procurorul
General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau
la cererea Ministrului Justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea
Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile pentru următoarele motive:
când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 2. când prin
hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o
soluționare greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit
netemeinică, 3. când s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură
cu hotărârea pronunțată; 4. când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale și faptul că
partea, potrivit legii române, poate obține o reparație, cel puțin parțială,
prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță română, în termen de 1 an de
la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.
În speță, decizia civilă nr. 1128
din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, atacată cu recurs în anulare de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, a rămas irevocabilă la data de 5 septembrie 2003, deci după data
intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 cea care a abrogat art. 330 C. proc.
civ.
Prin urmare, recursul în anulare
declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, împotriva deciziei civile nr. 1128 din 5 septembrie 2003,
este inadmisibil și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul în
anulare
declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1128 din 5 septembrie 2003 a
Tribunalului Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.