ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2518/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 24

decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost admisă

plângerea formulată de partea vătămată B.I. (în prezent deținută în

Penitenciarul Târgu Mureș) împotriva rezoluției din 16 iulie 2003 dată în

dosarul nr. 23/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și a

dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș

pentru efectuarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia față de toate

persoanele indicate în plângerea inițial formulată.

Examinând actele dosarului Curtea

reține următoarele:

Parchetul Militar Târgu Mureș a fost

sesizat de partea vătămată B.I. (arestată preventiv pentru infracțiunea de

înșelăciune), pentru tragerea la răspundere a făptuitorului B.F.V., deoarece

acesta în cursul lunilor martie – aprilie 2000, în mod repetat, în calitate de

ofițer de poliție, a manifestat o purtare abuzivă.

Prin rezoluția din 30 iunie 2003,

Parchetul Militar Târgu Mureș și-a declinat competența în favoarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, parchet care a constatat că fapta

vizată nu întrunește conținutul infracțiunii de purtare abuzivă, ci ar putea

întruni elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe,

faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Urmare a acestei constatări, prin

rezoluția din 16 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș s-a trimis actul de sesizare al persoanei vătămate și celelalte acte ale

organelor de urmărire penală Judecătoriei Târgu Mureș. La rândul său

Judecătoria Târgu Mureș și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

Târgu Mureș cu motivarea că la data pretinselor fapte penale, B.F.V. avea

gradul de căpitan, echivalentul gradului actual de inspector principal și deci

competentă să judece infracțiunea pentru care s-a formulat plângere prealabilă

este Curtea de Apel Târgu Mureș.

Examinând dosarul nr. 23/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, instanța competentă a

reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Prin plângerea inițială, dată în

fața procurorului militar, la data de 18 iunie 2002, partea vătămată B.I. a

înțeles să susțină faptul că în lunile martie - aprilie 2000, făptuitorul

B.F.V. ar fi agresat-o în fața locuinței sale.

Ulterior, partea vătămată a înțeles

să susțină că a fost victima unor purtări abuzive din partea căpitanului (r)

B.F.V., slt. B.L., col. V., toți angajați în cadrul I.P.J. Mureș. În

completările acestei plângeri, partea vătămată a învederat că cei trei

polițiști și-au exercitat atribuțiile de serviciu ce le reveneau, ca organe de

anchetă, în mod abuziv.

În aceste plângeri ale părții

vătămate se indică numele a patru ofițeri de poliție, B.L., B.F.V., cpt. U. și

col. V., și datele de identificare a altor două persoane, M.D. și M.C., dar și

R.S., care prin relațiile ce le-ar fi avut asupra unor din acești ofițeri de

poliție ar fi determinat cercetarea sa cu încălcarea normelor procesuale

penale.

S-a mai reținut că din actele aflate

în dosarul nr. 23/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș

nu rezultă actele premergătoare efectuate, deoarece în rezoluția întocmită la

16 iulie 2003 procurorul căruia i s-a repartizat cererea menționează că în luna

aprilie 2000, când partea vătămată pretinde că a fost agresată de cpt. B.F.V.,

acesta nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Prima instanță a mai reținut că

actele de urmărire penală efectuate trebuia să vizeze toate persoanele indicate

de partea vătămată în plângerile sale, să conțină mențiuni exprese referitoare

la intervalele de timp indicate de această parte.

Pe de altă parte, se motivează de

instanța de fond, nu s-au determinat strict nici persoanele care ar fi avut o

comportare abuzivă față de partea vătămată, nici intervalele de timp sau datele

la care s-au comis actele abuzive, nu s-a demonstrat prin înscrisuri data la

care B.F.V. a încetat să mai aibă calitate de ofițer al Ministerului de Interne

și care a fost programul de lucru al acestuia în intervalul critic.

Împotriva acestei sentințe Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 2 și pct. 17

1

C. proc. pen., învederând că instanța nu a fost

legal sesizată și s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recursul este fondat.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, instanța de fond a fost sesizată cu soluționarea plângerii formulată

de partea vătămată împotriva făptuitorului B.F.V., pentru comiterea

infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., sesizare trimisă instanței prin rezoluția din 16 iulie 2003 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Or, prima instanță nu a avut în

vedere actul de investire ci poziția exprimată de partea vătămată la

dezbaterile în fond. Cum aceasta s-a arătat nemulțumită de soluția dată

plângerii ei (adresată inițial organelor de urmărire penală) prin rezoluția

procurorului de trimitere a acesteia la instanță, aceasta s-a considerat

investită nu cu soluționarea unei plângeri pe procedura prevăzută de art. 279

C. proc. pen., ci cu cea prevăzută de art. 275 și următoarele din același cod.

Pe de altă parte, instanța a făcut

aplicarea art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., deoarece, la

data pronunțării hotărârii (24 decembrie 2003) acest text de lege nu era încă

în vigoare, conform art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003. Potrivit art. XI din

actul normativ menționat, legea privind modificarea și completarea Codului de

procedură penală și a unor legi speciale dispozițiile privind arestarea

preventivă și percheziția intră în vigoare de la data publicării, iar celelalte

dispoziții, de la data de 1 ianuarie 2004. Ca atare, instanța a dispus

soluționarea unei plângeri contra actelor și măsurilor procurorului, cu care nu

a fost legal sesizată, partea vătămată neformulând plângere împotriva

rezoluției procurorului pe procedura prevăzută de art. 275 C. proc. pen.

În aceste condiții, admițând

plângerea împotriva rezoluției, instanța trebuia să dispună, conform textului

de lege invocat, desființarea acesteia și apoi trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale sau a redeschiderii acesteia, cu aplicarea

corespunzătoare a art. 333 alin. (2) C. proc. pen.

Cum în rezoluția procurorului se

face referire atât la „actele premergătoare efectuate în cauză”, cât și de

„urmărire penală în cauză”, ceea ce creează dubiu asupra stadiului procesual în

care se află cauza, se impunea atașarea dosarului de la parchet, pentru a putea

dispune ori începerea urmăririi penale ori redeschiderea acesteia.

Pe de altă parte, prima instanță

deși a fost încunoștințată că făptuitorul B.F.V. a decedat la data de 8

octombrie 2003 dispoziția instanței de „redeschidere a urmăririi penale în

cauză” încalcă prevederile art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., în privința

acestuia.

Față de precizările părții vătămate

că a fost cercetată abuziv de lucrătorii de poliție nominalizați în plângerea

inițială erau aplicabile dispozițiile art. 285 C. proc. pen., cu aplicarea în

prealabil a art. 334 din același cod, dacă s-ar fi apreciat că faptele sesizate

întrunesc elementele constitutive nu ale infracțiunii prevăzute de art. 180

alin. (2) C. pen., cum a apreciat procurorul prin rezoluția de trimitere a

cauzei la instanță, ci ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 sau art. 250 C.

pen., pentru care este necesară sesizarea instanței prin rechizitoriu.

În consecință, instanța și-a depășit

limitele sesizării, ceea ce constituie o cauză de nulitate absolută, motiv

pentru care recursul declarat va fi admis, hotărârea pronunțată va fi casată cu

trimitere spre rejudecare în sensul considerentelor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr.

17 din 24 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, privind pe inculpatul

B.F.V.

Casează decizia penală atacată cu

trimitere, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.