ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2518/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 24 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost admisă plângerea formulată de partea vătămată B.I. (în prezent deținută în Penitenciarul Târgu Mureș) împotriva rezoluției din 16 iulie 2003 dată în dosarul nr. 23/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș pentru efectuarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia față de toate persoanele indicate în plângerea inițial formulată. Examinând actele dosarului Curtea reține următoarele: Parchetul Militar Târgu Mureș a fost sesizat de partea vătămată B.I.

(arestată preventiv pentru infracțiunea de înșelăciune), pentru tragerea la răspundere a făptuitorului B.F.V., deoarece acesta în cursul lunilor martie – aprilie 2000, în mod repetat, în calitate de ofițer de poliție, a manifestat o purtare abuzivă. Prin rezoluția din 30 iunie 2003, Parchetul Militar Târgu Mureș și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, parchet care a constatat că fapta vizată nu întrunește conținutul infracțiunii de purtare abuzivă, ci ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Urmare a acestei constatări, prin rezoluția din 16 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș s-a trimis actul de sesizare al persoanei vătămate și celelalte acte ale organelor de urmărire penală Judecătoriei Târgu Mureș.

La rândul său Judecătoria Târgu Mureș și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș cu motivarea că la data pretinselor fapte penale, B.F.V. avea gradul de căpitan, echivalentul gradului actual de inspector principal și deci competentă să judece infracțiunea pentru care s-a formulat plângere prealabilă este Curtea de Apel Târgu Mureș. Examinând dosarul nr. 23/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, instanța competentă a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin plângerea inițială, dată în fața procurorului militar, la data de 18 iunie 2002, partea vătămată B.I. a înțeles să susțină faptul că în lunile martie - aprilie 2000, făptuitorul B.F.V.

ar fi agresat-o în fața locuinței sale. Ulterior, partea vătămată a înțeles să susțină că a fost victima unor purtări abuzive din partea căpitanului (r) B.F.V., slt. B.L., col. V., toți angajați în cadrul I.P.J. Mureș. În completările acestei plângeri, partea vătămată a învederat că cei trei polițiști și-au exercitat atribuțiile de serviciu ce le reveneau, ca organe de anchetă, în mod abuziv. În aceste plângeri ale părții vătămate se indică numele a patru ofițeri de poliție, B.L., B.F.V., cpt. U. și col. V., și datele de identificare a altor două persoane, M.D. și M.C., dar și R.S., care prin relațiile ce le-ar fi avut asupra unor din acești ofițeri de poliție ar fi determinat cercetarea sa cu încălcarea normelor procesuale penale.

S-a mai reținut că din actele aflate în dosarul nr. 23/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nu rezultă actele premergătoare efectuate, deoarece în rezoluția întocmită la 16 iulie 2003 procurorul căruia i s-a repartizat cererea menționează că în luna aprilie 2000, când partea vătămată pretinde că a fost agresată de cpt. B.F.V., acesta nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Prima instanță a mai reținut că actele de urmărire penală efectuate trebuia să vizeze toate persoanele indicate de partea vătămată în plângerile sale, să conțină mențiuni exprese referitoare la intervalele de timp indicate de această parte. Pe de altă parte, se motivează de instanța de fond, nu s-au determinat strict nici persoanele care ar fi avut o comportare abuzivă față de partea vătămată, nici intervalele de timp sau datele la care s-au comis actele abuzive, nu s-a demonstrat prin înscrisuri data la care B.F.V.

a încetat să mai aibă calitate de ofițer al Ministerului de Interne și care a fost programul de lucru al acestuia în intervalul critic. Împotriva acestei sentințe Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 2 și pct. 17 1 C. proc. pen., învederând că instanța nu a fost legal sesizată și s-a făcut o greșită aplicare a legii. Recursul este fondat. Așa cum rezultă din actele dosarului, instanța de fond a fost sesizată cu soluționarea plângerii formulată de partea vătămată împotriva făptuitorului B.F.V., pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., sesizare trimisă instanței prin rezoluția din 16 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

Or, prima instanță nu a avut în vedere actul de investire ci poziția exprimată de partea vătămată la dezbaterile în fond. Cum aceasta s-a arătat nemulțumită de soluția dată plângerii ei (adresată inițial organelor de urmărire penală) prin rezoluția procurorului de trimitere a acesteia la instanță, aceasta s-a considerat investită nu cu soluționarea unei plângeri pe procedura prevăzută de art. 279 C. proc. pen., ci cu cea prevăzută de art. 275 și următoarele din același cod. Pe de altă parte, instanța a făcut aplicarea art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., deoarece, la data pronunțării hotărârii (24 decembrie 2003) acest text de lege nu era încă în vigoare, conform art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003.

Potrivit art. XI din actul normativ menționat, legea privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale dispozițiile privind arestarea preventivă și percheziția intră în vigoare de la data publicării, iar celelalte dispoziții, de la data de 1 ianuarie 2004. Ca atare, instanța a dispus soluționarea unei plângeri contra actelor și măsurilor procurorului, cu care nu a fost legal sesizată, partea vătămată neformulând plângere împotriva rezoluției procurorului pe procedura prevăzută de art. 275 C. proc. pen. În aceste condiții, admițând plângerea împotriva rezoluției, instanța trebuia să dispună, conform textului de lege invocat, desființarea acesteia și apoi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale sau a redeschiderii acesteia, cu aplicarea corespunzătoare a art. 333 alin. (2) C. proc.

pen. Cum în rezoluția procurorului se face referire atât la „actele premergătoare efectuate în cauză”, cât și de „urmărire penală în cauză”, ceea ce creează dubiu asupra stadiului procesual în care se află cauza, se impunea atașarea dosarului de la parchet, pentru a putea dispune ori începerea urmăririi penale ori redeschiderea acesteia. Pe de altă parte, prima instanță deși a fost încunoștințată că făptuitorul B.F.V. a decedat la data de 8 octombrie 2003 dispoziția instanței de „redeschidere a urmăririi penale în cauză” încalcă prevederile art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., în privința acestuia. Față de precizările părții vătămate că a fost cercetată abuziv de lucrătorii de poliție nominalizați în plângerea inițială erau aplicabile dispozițiile art. 285 C. proc.

pen., cu aplicarea în prealabil a art. 334 din același cod, dacă s-ar fi apreciat că faptele sesizate întrunesc elementele constitutive nu ale infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cum a apreciat procurorul prin rezoluția de trimitere a cauzei la instanță, ci ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 sau art. 250 C. pen., pentru care este necesară sesizarea instanței prin rechizitoriu. În consecință, instanța și-a depășit limitele sesizării, ceea ce constituie o cauză de nulitate absolută, motiv pentru care recursul declarat va fi admis, hotărârea pronunțată va fi casată cu trimitere spre rejudecare în sensul considerentelor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 17 din 24 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, privind pe inculpatul B.F.V. Casează decizia penală atacată cu trimitere, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.