ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5141/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș sub nr. 633/VIII/6 din 8 decembrie 2004, petenta B.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 57 din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 583/2004 a aceleiași instanțe. În motivarea cererii a arătat că în mod greșit s-a dispus respingerea plângerii, ca tardivă, prin care a solicitat condamnarea numitului B.F., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere a fost soluționată de către Curtea de Apel Târgu Mureș, în cauză cercetările prevăzute în art. 394 C. proc.

pen., au fost efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș care prin adresa nr. 2652/VIII/6/2004, a concluzionat că cererea de revizuire introdusă de petentă este nefondată urmând a se respinge, ca atare, întrucât în cauză nu sunt incidente nici unul din cazurile arătate în art. 394 C. proc. pen. Investită cu judecarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința penală nr. 4 din 28 martie 2005, a respins, ca nefondată, dispunând obligarea revizuientei la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și 400.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că, la data de 18 iunie 2002, revizuienta prin cauza de față, a formulat o plângere, în calitate de parte vătămată la Parchetul Militar Târgu Mureș, prin care solicită trimiterea în judecată a ofițerului de poliție B.F. pentru faptul că, în luna martie sau aprilie 2000, a fost agresată de către acesta. Întrucât, prin rezoluția nr. 53/P/2003 din 16 iulie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, ca urmare a declinării competenței de la Parchetul Militar Târgu Mureș, a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Târgu Mureș pentru judecarea infracțiunii de lovire, cu motivarea că făptuitorul în momentul comiterii faptei nu se află în exercițiul funcțiunii, întrucât la data de 28 februarie 2001 a fost trecut în rezervă.

Prin sentința penală nr. 17 din 24 decembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis plângerea părții vătămate și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș pentru efectuarea cercetărilor față de toate persoanele indicate. Recursul declarat de procuror împotriva acestei hotărâri a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 2518 din 7 mai 2004, cu motivarea că instanța de fond și-a depășit limitele sesizării. După rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința penală nr. 57/2004, a contestat că plângerea a fost introdusă de partea vătămată la data de 18 iunie 2002, deși a susținut că agresiunea s-a produs în lunile martie sau aprilie 2000, depășindu-se în acest fel termenul de 2 luni prevăzut de art. 284 C. proc.

pen. Sub acest aspect s-a reținut că partea vătămată nu a putut dovedi faptul că plângerea a fost depusă la câteva zile după agresiune astfel cum a susținut. Hotărârea Curții de Apel a rămas definitivă prin neexercitarea căilor legale de atac. Cu privire la această hotărâre (nr. 517 din 15 septembrie 2004, a Curții de Apel Târgu Mureș) petenta B.I. a formulat prezenta cerere de revizuire solicitând tragerea la răspundere a tuturor persoanelor vinovate. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința menționată nr. 4 din 28 martie 2005, a concluzionat că motivul invocat de revizuientă nu se încadrează în nici unul din cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești arătate și în art. 394 C. proc.

pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuienta B.I., considerând că în mod nejustificat i s-a respins cererea de revizuire, solicitând casarea hotărârii pronunțată de Curtea de Apel rejudecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere a persoanelor vinovate de agresarea sa. Recursul declarat de revizuienta B.I. este nefondat. În art. 394 C. proc. pen., sunt arătate în mod expres, și limitativ, cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că revizuienta nu a arătat cazul din textul de lege pe care își întemeiază cererea solicitând în mod generic tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de exercitarea de acte de violență asupra sa.

Mai mult verificând din oficiu cererea petentei nu se constată existența vreunei situații care să se încadreze în motivele de revizuire arătate în art. 394 C. proc. pen. În consecință, se constată că respingerea ca nefondată, a cererii de revizuire de către prima instanță este legală, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri fără a se aduce elemente sau precizări noi este de asemenea, nefondat urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata revizuientă B.I. împotriva sentinței penale nr. 4 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș. Obligă pe recurentă la plata sumei de 140 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 60 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2005.