ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5141/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5141/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș sub nr. 633/VIII/6 din 8 decembrie 2004,
petenta B.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 57 din 15 septembrie
2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 583/2004 a
aceleiași instanțe.
În motivarea cererii a
arătat că în mod greșit s-a dispus respingerea plângerii, ca tardivă, prin care
a solicitat condamnarea numitului B.F., pentru săvârșirea infracțiunii de
lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Întrucât hotărârea a cărei
revizuire se cere a fost soluționată de către Curtea de Apel Târgu Mureș, în
cauză cercetările prevăzute în art. 394 C. proc. pen., au fost efectuate de
către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș care prin adresa nr.
2652/VIII/6/2004, a concluzionat că cererea de revizuire introdusă de petentă
este nefondată urmând a se respinge, ca atare, întrucât în cauză nu sunt
incidente nici unul din cazurile arătate în art. 394 C. proc. pen.
Investită cu judecarea
cererii de revizuire, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința penală nr. 4
din 28 martie 2005, a respins, ca nefondată, dispunând obligarea revizuientei
la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și
400.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,
sumă ce urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În motivarea hotărârii,
prima instanță a reținut că, la data de 18 iunie 2002, revizuienta prin cauza
de față, a formulat o plângere, în calitate de parte vătămată la Parchetul
Militar Târgu Mureș, prin care solicită trimiterea în judecată a ofițerului de
poliție B.F. pentru faptul că, în luna martie sau aprilie 2000, a fost agresată
de către acesta.
Întrucât, prin rezoluția nr.
53/P/2003 din 16 iulie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș,
ca urmare a declinării competenței de la Parchetul Militar Târgu Mureș, a
dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Târgu Mureș pentru judecarea
infracțiunii de lovire, cu motivarea că făptuitorul în momentul comiterii faptei
nu se află în exercițiul funcțiunii, întrucât la data de 28 februarie 2001 a
fost trecut în rezervă.
Prin sentința penală nr. 17
din 24 decembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis plângerea părții
vătămate și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Târgu Mureș pentru efectuarea cercetărilor față de toate persoanele indicate.
Recursul declarat de
procuror împotriva acestei hotărâri a fost admis de către Înalta Curte de
Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 2518 din 7 mai 2004, cu motivarea
că instanța de fond și-a depășit limitele sesizării.
După rejudecare, Curtea de
Apel Târgu Mureș, prin sentința penală nr. 57/2004, a contestat că plângerea a
fost introdusă de partea vătămată la data de 18 iunie 2002, deși a susținut că
agresiunea s-a produs în lunile martie sau aprilie 2000, depășindu-se în acest
fel termenul de 2 luni prevăzut de art. 284 C. proc. pen.
Sub acest aspect s-a reținut
că partea vătămată nu a putut dovedi faptul că plângerea a fost depusă la
câteva zile după agresiune astfel cum a susținut.
Hotărârea Curții de Apel a
rămas definitivă prin neexercitarea căilor legale de atac.
Cu privire la această
hotărâre (nr. 517 din 15 septembrie 2004, a Curții de Apel Târgu Mureș) petenta
B.I. a formulat prezenta cerere de revizuire solicitând tragerea la răspundere
a tuturor persoanelor vinovate.
Curtea de Apel Târgu Mureș,
prin sentința menționată nr. 4 din 28 martie 2005, a concluzionat că motivul invocat
de revizuientă nu se încadrează în nici unul din cazurile pentru care se poate
cere revizuirea unei hotărâri judecătorești arătate și în art. 394 C. proc.
pen.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs revizuienta B.I., considerând că în mod nejustificat i s-a
respins cererea de revizuire, solicitând casarea hotărârii pronunțată de Curtea
de Apel rejudecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere a persoanelor
vinovate de agresarea sa.
Recursul declarat de
revizuienta B.I. este nefondat.
În art. 394 C. proc. pen.,
sunt arătate în mod expres, și limitativ, cazurile pentru care se poate cere
revizuirea unei hotărâri judecătorești.
Analizând actele și
lucrările de la dosar se constată că revizuienta nu a arătat cazul din textul
de lege pe care își întemeiază cererea solicitând în mod generic tragerea la
răspundere a persoanelor vinovate de exercitarea de acte de violență asupra sa.
Mai mult verificând din
oficiu cererea petentei nu se constată existența vreunei situații care să se
încadreze în motivele de revizuire arătate în art. 394 C. proc. pen.
În consecință, se constată
că respingerea ca nefondată, a cererii de revizuire de către prima instanță
este legală, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri fără a se aduce
elemente sau precizări noi este de asemenea, nefondat urmând a fi respins, ca
atare, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se
dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnata revizuientă B.I. împotriva sentinței penale nr.
4 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș.
Obligă pe recurentă la plata
sumei de 140 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,
suma de 60 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 13 septembrie 2005.