ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4183/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 13 august 2004,

Curtea de Apel Târgu Mureș investită cu judecarea apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul J.I. împotriva sentinței

penale nr. 176 din 6 mai 2004 a Tribunalului Mureș, a dispus, printre altele,

menținerea stării de arest a apelantului J.I.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că în cauză subzistă temeiurile și motivele avute în vedere

la luarea măsurii, astfel că se impune menținerea stării de arest preventiv, a

inculpatului J.I.

În termenul legal, inculpatul a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și lăsarea lui în libertate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.

Pe de altă parte, art. 148 alin. (1)

lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului

poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile  prevăzute de art. 143 din

același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4

ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 176 din 6

mai 2004, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul J.I. la pedeapsa de un an

și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală

gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen.

Analizând recursul declarat raportat

la cele de mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a

intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut

vinovăția inculpatului, cauza aflându-se la instanța de apel.

Față de această situație, urmează a

se constata că în cauză sunt întrunite cerințele art. 300

2

și ale

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. și pe cale de consecință nu există

temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât de

la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să

justifice această cerere.

Pentru aceste considerente urmează a

se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel că va fi

respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul J.I. împotriva încheierii din 13 august 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosar nr. 514/2004/P.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.