ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5523/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 octombrie 2004, Curtea de Apel Brașov, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul R.J., împotriva sentinței penale nr. 436 din 17 august 2004 a Tribunalului Brașov, în dosarul nr. 352/2004, a dispus menținerea stării de arest a sus-numitului inculpat. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că împotriva inculpatului a intervenit o sentință de condamnare la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) din același cod și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, deci, este necesară menținerea sa în stare de arest preventiv și în cursul judecării apelului.

În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivele invocate fiind nelegala dispunere a menținerii sale în stare de arest preventiv odată ce nu prezintă pericol social pentru că nu este violent, este căsătorit și are 7 copii minori. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile, prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret, pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 436 din 17 august 2004 a Tribunalului Brașov, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 8 ani și 6 luni închisoare. Referitor la motivele de recurs invocate, este de observat că acestea privesc împrejurări care pot fi apreciate ca circumstanțe atenuante personale, dar care nu sunt temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și de necesitatea de a se asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal, există, în continuare, temeiuri ce justifică menținerea lui în stare de arest preventiv.

Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.J., împotriva încheierii din 6 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1495/P/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2004.