ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5523/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 6 octombrie

2004, Curtea de Apel Brașov, investită cu judecarea apelului declarat de

inculpatul R.J., împotriva sentinței penale nr. 436 din 17 august 2004 a

Tribunalului Brașov, în dosarul nr. 352/2004, a dispus menținerea stării de

arest a sus-numitului inculpat.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că împotriva inculpatului a intervenit o sentință de

condamnare la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

și art. 175 lit. i) din același cod și că temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive subzistă, deci, este necesară menținerea sa în

stare de arest preventiv și în cursul judecării apelului.

În termenul legal, inculpatul a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivele invocate fiind

nelegala dispunere a menținerii sale în stare de arest preventiv odată ce nu

prezintă pericol social pentru că nu este violent, este căsătorit și are 7

copii minori.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă

sunt întrunite condițiile, prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ

cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în

libertate prezintă un pericol concret, pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 436 din 17

august 2004 a Tribunalului Brașov, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa

privativă de libertate de 8 ani și 6 luni închisoare.

Referitor la motivele de recurs

invocate, este de observat că acestea privesc împrejurări care pot fi apreciate

ca circumstanțe atenuante personale, dar care nu sunt temeiuri care să

justifice revocarea măsurii arestării preventive.

Verificând, din oficiu, temeinicia

și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de

pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și de necesitatea

de a se asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal, există, în

continuare, temeiuri ce justifică menținerea lui în stare de arest preventiv.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.J., împotriva încheierii din 6 octombrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1495/P/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2004.