ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2916/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/ R din 27

februarie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de B.L. cu privire la nelegalitatea și netemeinicia rezoluției de

neînceperea urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Târgu Mureș în dosarul nr. 45/P/2003.

În cauza respectivă au fost

cercetați pentru infracțiunea de violare de domiciliu T.M. și L.C.V., inspector

și respectiv agent șef din cadrul I.P.J. Mureș.

S-a susținut că cei doi au pătruns

fără autorizație de percheziție în locuința petentului situată în satul

Murgești, comuna Acățari, Județul Mureș.

Cercetările efectuate de parchet au

concluzionat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și

au dispus neînceperea urmăririi penale.

Plângerea adresată Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin rezoluția nr. 715/VIII/2003.

Constatând că soluția dispusă de

procuror corespunde probelor dosarului, Curtea de Apel a respins plângerea

parchetului formulată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva sentinței, B.L. a declarat

recurs fără a-l motiva.

Recursul nu este fondat și urmează a

fi respins ca atare.

Din examinarea dosarului nr.

45/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, rezultă că la 10

mai 2003, fiind în cercetarea unei infracțiuni de furt de autoturisme, cei doi

polițiști au verificat mai multe persoane bănuite.

Cu această ocazie au intrat în

curtea petentului, care, în acel moment era plecat din țară notându-și numerele

de înmatriculare ale celor două autoturisme găsite, în prezența martorului

K.M., căruia i-au înmânat și o invitație la poliție.

Este neîndoielnic că cei doi

făptuitori au acționat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu conferite de

Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției, s-au

legitimat, au intrat în locuință cu un martor, aspecte care denotă că nu au

avut intenția de a pătrunde fără drept în domiciliul petentului.

Față de aceste motive, sentința

urmează a fi menținută, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petentului B.L. la cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.L. împotriva sentinței penale nr. 3 din 27 februarie

2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă recurentul petiționar să

plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 mai 2004.