ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1112/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 3.006 din 2 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

respins ca nefondat recursul declarat de M.H., împotriva sentinței nr. 1.170

din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a

reținut, în esență, că recurentul a încheiat cu intimata A.N.R.M. contractul

individual de muncă din 20 august 1996, după intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999

și emiterea Ordinului nr. 230/2002, recurentul dobândind calitatea de

funcționar public, raportul de muncă al acestuia transformându-se în raport de

serviciu.

A mai reținut instanța de control judiciar că urmare

a acestor modificări, legea specială aplicabilă raportului de serviciu între

recurent și autoritate este Legea nr. 188/1999, iar temeiul juridic în bază

căruia intimata a dispus la data de 27 iulie 2007, încetarea raportului de

serviciu al recurentului, îl constituie prevederea art. 98 alin. (1) lit. d)

din acest act normativ.

Prin adresa din 15 iunie 2007 i s-a pus în vedere să

depună cererea de pensionare, constatându-se că acesta avea vârsta de 63 de ani

și un stagiu de cotizare de 31 de ani, 11 luni și 15 zile.

Cum recurentul nu s-a conformat, s-a făcut aplicarea

prevederilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, angajatorul constatând

încetarea de drept a raporturilor de serviciu.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de

revizuire M.H., la data de 15 februarie 2010 depunând precizări privind temeiul

legal al cererii formulate.

Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele și

lucrările dosarelor atașate, cu motivele invocate de revizuent, precum și cu

dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire

este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

rezultă că revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul.

În căile de atac, evocarea fondului presupune

schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, astfel încât,

hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt,

nu sunt susceptibile de revizuire.

Condiția ca hotărârea atacată să evoce fondul

reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din

dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Se constată că prin decizia ce face obiectul prezentei

cereri a fost respinsă cererea de recurs promovată de M.H., astfel încât, prin

prisma argumentelor arătate, această hotărâre nu poate face obiectul cererii de

revizuire.

Ținând cont de faptul că, potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază” și având în

vedere că, așa cum s-a arătat, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute

de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de M.H., împotriva

deciziei nr. 3.006 din 2 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.