ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1112/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3.006 din 2 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de M.H., împotriva sentinței nr. 1.170 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut, în esență, că recurentul a încheiat cu intimata A.N.R.M. contractul individual de muncă din 20 august 1996, după intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 și emiterea Ordinului nr. 230/2002, recurentul dobândind calitatea de funcționar public, raportul de muncă al acestuia transformându-se în raport de serviciu.

A mai reținut instanța de control judiciar că urmare a acestor modificări, legea specială aplicabilă raportului de serviciu între recurent și autoritate este Legea nr. 188/1999, iar temeiul juridic în bază căruia intimata a dispus la data de 27 iulie 2007, încetarea raportului de serviciu al recurentului, îl constituie prevederea art. 98 alin. (1) lit. d) din acest act normativ. Prin adresa din 15 iunie 2007 i s-a pus în vedere să depună cererea de pensionare, constatându-se că acesta avea vârsta de 63 de ani și un stagiu de cotizare de 31 de ani, 11 luni și 15 zile. Cum recurentul nu s-a conformat, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, angajatorul constatând încetarea de drept a raporturilor de serviciu.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire M.H., la data de 15 februarie 2010 depunând precizări privind temeiul legal al cererii formulate. Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarelor atașate, cu motivele invocate de revizuent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, astfel încât, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Condiția ca hotărârea atacată să evoce fondul reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din dispozițiile art. 322 C. proc. civ. Se constată că prin decizia ce face obiectul prezentei cereri a fost respinsă cererea de recurs promovată de M.H., astfel încât, prin prisma argumentelor arătate, această hotărâre nu poate face obiectul cererii de revizuire. Ținând cont de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază” și având în vedere că, așa cum s-a arătat, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.H., împotriva deciziei nr. 3.006 din 2 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.