ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 august 2007, reclamantul M.H. a chemat în judecată Agenția Națională pentru Resurse Minerale, solicitând anularea Ordinului nr. 126 din 27 iulie 2007 emis de pârâtă și reintegrarea în funcția avută, înmânarea carnetului de muncă și plata drepturilor bănești cuvenite. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost angajatul autorității pârâte în funcția de inspector de specialitate și că în mod nelegal, prin decizia atacată i-au fost încetate de drept raporturile de muncă, nefiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1170 din 9 aprilie 2008 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând că, în calitatea sa de funcționar public, autoritatea publică a dispus încetarea de drept a raporturilor de serviciu, ca urmare a îndeplinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Cu privire la capătul de cerere referitor la restituirea carnetului de muncă s-a reținut că întrucât ulterior introducerii acțiunii a publicat în M. Of. nr. 6116 din 26 aprilie 2007 pierderea acestuia, nu mai poate cere autorității pârâte obligarea acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.H., susținând în esență că hotărârea atacată are un profund caracter anticonstituțional fiind nelegală și netemeinică.

Recursul este nefondat. În fapt, recurentul M.H. a încheiat cu intimata Contractul individual de muncă din 20 august 1996, pe funcția de inspector de specialitate, gradul II, gradația I. După intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și emiterea Ordinului nr. 230/2000 privind aprobarea funcțiilor publice și numirea ca funcționari publici a angajaților din cadrul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, recurentul reclamant a dobândit calitatea de funcționar public, iar raportul de muncă al acestuia cu intimata s-a transformat în raport de serviciu. Urmare a acestor modificări, legea specială aplicabilă raportului de serviciu între recurentul reclamant și autoritatea intimată este Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Temeiul juridic în baza căruia intimata a depus la 27 iulie 2007 prin Ordinul nr. 126, încetarea raporturilor de serviciu ale recurentului reclamant este art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia raporturile de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, sau după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limita de vârstă, pensionare anticipată ori invaliditate a funcționarului public, potrivit legii. În raport de aceste dispoziții legale s-a constatat că în cursul lunii iulie 2007 M.H. avea vârsta de 63 de ani și un stagiu de cotizare de 31 ani, 11 luni și 15 zile.

Ca urmare, i s-a pus în vedere recurentului reclamant să depună cererea de pensionare, prin adresa nr. 1364 din 15 iunie 2007. Întrucât cel în cauză nu s-a conformat s-a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, angajatorul a constatat cazul de încetare de drept a raporturilor de muncă. Întrucât hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.H. împotriva sentinței nr. 1170 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.