ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 august 2007,

reclamantul M.H. a chemat în judecată Agenția Națională pentru Resurse

Minerale, solicitând anularea Ordinului nr. 126 din 27 iulie 2007 emis de

pârâtă și reintegrarea în funcția avută, înmânarea carnetului de muncă și plata

drepturilor bănești cuvenite.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că a fost angajatul autorității pârâte în funcția de

inspector de specialitate și că în mod nelegal, prin decizia atacată i-au fost

încetate de drept raporturile de muncă, nefiindu-i aplicabile dispozițiile

Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1170 din

9 aprilie 2008 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând că, în

calitatea sa de funcționar public, autoritatea publică a dispus încetarea de

drept a raporturilor de serviciu, ca urmare a îndeplinirii condițiilor de

vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Cu privire la capătul de

cerere referitor la restituirea carnetului de muncă s-a reținut că întrucât

ulterior introducerii acțiunii a publicat în M. Of. nr. 6116 din 26 aprilie

2007 pierderea acestuia, nu mai poate cere autorității pârâte obligarea

acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul M.H., susținând în esență că hotărârea atacată are

un profund caracter anticonstituțional fiind nelegală și netemeinică.

Recursul este nefondat.

În fapt, recurentul M.H. a

încheiat cu intimata Contractul individual de muncă din 20 august 1996, pe

funcția de inspector de specialitate, gradul II, gradația I.

După intrarea în vigoare a

Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și emiterea

Ordinului nr. 230/2000 privind aprobarea funcțiilor publice și numirea ca

funcționari publici a angajaților din cadrul Agenției Naționale pentru Resurse

Minerale, recurentul reclamant a dobândit calitatea de funcționar public, iar

raportul de muncă al acestuia cu intimata s-a transformat în raport de

serviciu.

Urmare a acestor modificări,

legea specială aplicabilă raportului de serviciu între recurentul reclamant și

autoritatea intimată este Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici.

Temeiul juridic în baza

căruia intimata a depus la 27 iulie 2007 prin Ordinul nr. 126, încetarea

raporturilor de serviciu ale recurentului reclamant este art. 98 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia raporturile de serviciu încetează de

drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a

stagiului minim de cotizare pentru pensionare, sau după caz, la data

comunicării deciziei de pensionare pentru limita de vârstă, pensionare

anticipată ori invaliditate a funcționarului public, potrivit legii.

În raport de aceste

dispoziții legale s-a constatat că în cursul lunii iulie 2007 M.H. avea vârsta

de 63 de ani și un stagiu de cotizare de 31 ani, 11 luni și 15 zile.

Ca urmare, i s-a pus în

vedere recurentului reclamant să depună cererea de pensionare, prin adresa nr. 1364

din 15 iunie 2007.

Întrucât cel în cauză nu s-a

conformat s-a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 98 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999, angajatorul a constatat cazul de încetare de drept a raporturilor

de muncă.

Întrucât hotărârea instanței

de fond este legală și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.H. împotriva sentinței nr. 1170 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2009.