ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 968/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 mai

1998, reclamantul P.G.M. a chemat în judecată pârâții Consiliul municipiului

Craiova, R.A.A.D.P.F.L. și D.G.F.P. Dolj, solicitând a fi obligați să-i lase în

deplină proprietate și folosință imobilul situat în Craiova, str. Dezrobirii, care

a aparținut părinților săi, fără ca scopul exproprierii să se fi realizat.

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 632 din 10 decembrie 1999 a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâții să lase reclamantului și intervenientei P.D. imobilul situat în Craiova,

str. Dezrobirii compus din corpurile A și B de clădiri și teren în suprafață de

126,96 mp, conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul

B.C.

În motivarea sentinței s-a reținut

că reclamantul și intervenienta sunt moștenitorii proprietarei P.P.N., imobilul

a fost expropriat, rămânând în prezent neutilizate scopului pentru care s-a

făcut exproprierea corpurilor de clădire A și B, precum și terenul de 125,96

mp, constatări efectuate prin expertiza ordonată de instanță.

Împotriva sentinței au declarat apel

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, R.A.A.D.P.F.L. Craiova și

Consiliul Municipiului Craiova.

Prin decizia civilă nr. 117 din 24

august 2000, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile, a desființat sentința și

a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dolj.

S-a reținut în considerentele

deciziei că se impune verificarea afirmației, în sensul că s-a făcut o nouă

declarare de utilitate publică privind imobilul revendicat.

Reclamantul P.G.M. a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, care a fost admis de Curtea Supremă de

Justiție prin decizia civilă nr. 1515 din 13 martie 2001.

Instanța supremă a casat decizia

recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât

instanța de apel a omis să se pronunțe prin minută asupra celor trei apeluri

declarate, referindu-se la un singur apel.

În rejudecare, prin decizia civilă

nr. 72 din 29 mai 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de

R.A.A.D.P.F.L. Craiova și a respins ca tardiv apelul introdus de Consiliul

local al municipiului Craiova.

S-a reținut în considerentele

deciziei că motivele invocate în apel de R.A.A.D.P.F.L. Craiova sunt

neîntemeiate, apelanta fiind în eroare cu privire la temeiul juridic al

acțiunii, care nu este nici Legea nr. 112/1995, nici preluarea abuzivă a

imobilului. Reclamanta și-a fondat cererea de retrocedare a imobilelor pe

prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, solicitând restituirea celor două

corpuri de clădire și a terenului care au fost expropriate, dar neutilizate

scopului pentru care au fost preluate și este fără relevanță că după

introducerea acțiunii imobilul a fost cuprins în planul urbanistic zonal.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs D.G.F.P. a județului Dolj, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., susținând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

sprijină și instanța de apel nu argumentează soluția de respingere a apelului

recurentei, enunță doar că este nefondat, fără a arăta motivul pentru care nu

este fondat.

Recurenta mai arată că terenul a

cărui retrocedare se solicită a trecut în proprietatea statului prin Decretul

de expropriere nr. 405/1963 în vederea realizării unor blocuri de locuințe, iar

scopul exproprierii a fost în cea mai mare parte realizat, în prezent este

cuprins într-un plan urbanistic general și se poate considera că scopul

exproprierii s-a îndeplinit.

Recursul este nefondat.

Printre elementele pe care trebuie

să le cuprindă cererea de apel, prevăzute într-o formă imperativă în art. 287

C. proc. civ., se menționează arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se

întemeiază apelul.

În cererea de apel formulată de

recurentă, după indicarea hotărârii care se atacă, se adaugă susținerea că ea

este netemeinică și nelegală, fără a se formula criticile privind hotărârea

atacată și fără a se învedera temeiurile de fapt și de drept pe care se

fundamentează criticile.

Omisiunea recurentei de a arăta

motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul nu a fost complinită

până la prima zi de înfățișare, posibilitate prevăzută în art. 287 alin. (2) C.

proc. civ.

În aceste condiții, instanța de apel

a reținut doar faptul că apelanta este nemulțumită de hotărârea pronunțată și a

soluționat apelul examinând, în rejudecare, fondul cauzei, prin analiza

temeiului de drept invocat de intimatul-reclamant în acțiune și a probelor

administrate care au confirmat susținerile acestuia.

Reproșul adus de recurentă instanței

de apel, privind omisiunea de a se referi în considerentele hotărârii la

motivele din apelul său și la expunerea argumentelor care au dus la respingerea

apelului, este neîntemeiat. În absența enunțării unui motiv de apel, de fapt

sau de drept, instanța nu avea la ce să se refere din cuprinsul cererii de apel

a recurentei, iar din analiza criticilor formulate în apel de cealaltă apelantă

R.A.A.D.P.F.L. Craiova, expuse și combătute, rezultă implicit, chiar fără o

motivare expresă, că și nemulțumirea acestuia privind pretinsa nelegalitate și

netemeinicie a sentinței este fără temei și apelul urma a se respinge.

Împrejurarea că în prezent terenul este cuprins

într-un plan urbanistic general, chiar dacă ar fi dovedită, nu prezintă nici o

relevanță, câtă vreme nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică și s-a

dovedit că bunurile imobile expropriate nu au fost în întregime utilizate

potrivit scopului pentru care au fost preluate, foștii proprietari sau

moștenitorii acestora fiind îndreptățiți, potrivit art. 35 din Legea nr.

33/1994, să ceară și să obțină retrocedarea lor.

Drept urmare, recursul urmează a se

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

D.G.F.P. Dolj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei nr. 72 din 29 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2004.