ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 968/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 mai 1998, reclamantul P.G.M. a chemat în judecată pârâții Consiliul municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. și D.G.F.P. Dolj, solicitând a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și folosință imobilul situat în Craiova, str. Dezrobirii, care a aparținut părinților săi, fără ca scopul exproprierii să se fi realizat. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 632 din 10 decembrie 1999 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamantului și intervenientei P.D. imobilul situat în Craiova, str. Dezrobirii compus din corpurile A și B de clădiri și teren în suprafață de 126,96 mp, conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul B.C.

În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul și intervenienta sunt moștenitorii proprietarei P.P.N., imobilul a fost expropriat, rămânând în prezent neutilizate scopului pentru care s-a făcut exproprierea corpurilor de clădire A și B, precum și terenul de 125,96 mp, constatări efectuate prin expertiza ordonată de instanță. Împotriva sentinței au declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, R.A.A.D.P.F.L. Craiova și Consiliul Municipiului Craiova. Prin decizia civilă nr. 117 din 24 august 2000, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dolj. S-a reținut în considerentele deciziei că se impune verificarea afirmației, în sensul că s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică privind imobilul revendicat.

Reclamantul P.G.M. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, care a fost admis de Curtea Supremă de Justiție prin decizia civilă nr. 1515 din 13 martie 2001. Instanța supremă a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât instanța de apel a omis să se pronunțe prin minută asupra celor trei apeluri declarate, referindu-se la un singur apel. În rejudecare, prin decizia civilă nr. 72 din 29 mai 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de R.A.A.D.P.F.L. Craiova și a respins ca tardiv apelul introdus de Consiliul local al municipiului Craiova. S-a reținut în considerentele deciziei că motivele invocate în apel de R.A.A.D.P.F.L.

Craiova sunt neîntemeiate, apelanta fiind în eroare cu privire la temeiul juridic al acțiunii, care nu este nici Legea nr. 112/1995, nici preluarea abuzivă a imobilului. Reclamanta și-a fondat cererea de retrocedare a imobilelor pe prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, solicitând restituirea celor două corpuri de clădire și a terenului care au fost expropriate, dar neutilizate scopului pentru care au fost preluate și este fără relevanță că după introducerea acțiunii imobilul a fost cuprins în planul urbanistic zonal. Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.F.P. a județului Dolj, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și instanța de apel nu argumentează soluția de respingere a apelului recurentei, enunță doar că este nefondat, fără a arăta motivul pentru care nu este fondat.

Recurenta mai arată că terenul a cărui retrocedare se solicită a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 405/1963 în vederea realizării unor blocuri de locuințe, iar scopul exproprierii a fost în cea mai mare parte realizat, în prezent este cuprins într-un plan urbanistic general și se poate considera că scopul exproprierii s-a îndeplinit. Recursul este nefondat. Printre elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de apel, prevăzute într-o formă imperativă în art. 287 C. proc. civ., se menționează arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul. În cererea de apel formulată de recurentă, după indicarea hotărârii care se atacă, se adaugă susținerea că ea este netemeinică și nelegală, fără a se formula criticile privind hotărârea atacată și fără a se învedera temeiurile de fapt și de drept pe care se fundamentează criticile.

Omisiunea recurentei de a arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul nu a fost complinită până la prima zi de înfățișare, posibilitate prevăzută în art. 287 alin. (2) C. proc. civ. În aceste condiții, instanța de apel a reținut doar faptul că apelanta este nemulțumită de hotărârea pronunțată și a soluționat apelul examinând, în rejudecare, fondul cauzei, prin analiza temeiului de drept invocat de intimatul-reclamant în acțiune și a probelor administrate care au confirmat susținerile acestuia. Reproșul adus de recurentă instanței de apel, privind omisiunea de a se referi în considerentele hotărârii la motivele din apelul său și la expunerea argumentelor care au dus la respingerea apelului, este neîntemeiat.

În absența enunțării unui motiv de apel, de fapt sau de drept, instanța nu avea la ce să se refere din cuprinsul cererii de apel a recurentei, iar din analiza criticilor formulate în apel de cealaltă apelantă R.A.A.D.P.F.L. Craiova, expuse și combătute, rezultă implicit, chiar fără o motivare expresă, că și nemulțumirea acestuia privind pretinsa nelegalitate și netemeinicie a sentinței este fără temei și apelul urma a se respinge. Împrejurarea că în prezent terenul este cuprins într-un plan urbanistic general, chiar dacă ar fi dovedită, nu prezintă nici o relevanță, câtă vreme nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică și s-a dovedit că bunurile imobile expropriate nu au fost în întregime utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate, foștii proprietari sau moștenitorii acestora fiind îndreptățiți, potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, să ceară și să obțină retrocedarea lor.

Drept urmare, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Dolj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 72 din 29 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2004.