ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1204/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 520 din 4 octombrie 2001, Tribunalul Dolj, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.M.F. la 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din același cod.

Tribunalul a menținut starea de arest, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 28 aprilie 2001 la zi; a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă D.C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei, despăgubiri către partea civilă, precum și la 2.400.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în dimineața zilei de 28 aprilie 2001, inculpatul, după ce a consumat un litru de vin, după o noapte în care băuse până târziu într-un bar din localitatea Băilești, intenționând să meargă la târgul organizat în comuna Negoi, județul Dolj, s-a oprit la localul unde băuse în timpul nopții și în care se afla victima M.I., ce se odihnea la o masă.

Între cei doi s-a purtat o discuție în contradictoriu, generată de faptul că inculpatul i-a reproșat victimei că și-a vândut casa, lăsându-și fiul pe drumuri, iar aceasta i-a răspuns cu unele injurii, care au degenerat în lovirea lui M.I. de către inculpat cu pumnii în zona toracelui, fiind întrerupt de către barmanul M.O., care l-a îndepărtat din incinta localului.

Victima a fost dusă de către familia D., la care locuia, la postul de Poliție din comuna Rast, pentru a face plângere și apoi, la Spitalul din Băilești, unde a decedat.

Potrivit concluziilor Raportului medico-legal de necropsie nr. 967 din 1 iunie 2001, întocmit de Institutul de Medicină Legală – Craiova, avizat de către Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale, de același institut, moartea numitului M.I., de 68 ani, a fost violentă; „ea s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism cu multiple echimoze, fractură de stern, fracturi costale pe multiple planuri, la un organism cu multiple tare organice.

Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu corp dur și comprimare între două planuri dure. Între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată”.

Împotriva sentinței au declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul, care au criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că, din punctul de vedere al parchetului, pedeapsa stabilită nu corespunde criteriilor generale de individualizare, fiind prea blândă, deoarece inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, întrucât a mai săvârșit fapte cu violență.

Inculpatul, la rândul său, consideră că fapta sa, prin modul și împrejurările în care a fost comisă, corespunde infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, în această infracțiune.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 195 din 13 mai 2002, a admis apelul parchetului, a desființat, în parte, sentința și a majorat pedepsele aplicate inculpatului la 18 ani închisoare și, respectiv, 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen., apreciind că B.M.F. este, în general, o fire violentă, din fișa sa de cazier judiciar fiind consemnate condamnările anterioare la: câte 3 luni închisoare, pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, precum și la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Respingând, prin aceeași decizie, apelul inculpatului, instanța de control judiciar a reținut că, leziunile victimei s-au produs prin lovire cu un corp dur acestea fiind multiple; acționând cu intenția indirectă de a ucide, în raport cu vârsta acesteia, cunoscută în localitate cu boli cronice, cu o constituție astenică, mare consumator de alcool, întrucât putea să prevadă eventualitatea producerii morții victimei.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs, apreciind decizia ca netemeinică, în raport cu pedeapsa aplicată, care este excesivă, deoarece a recunoscut și regretat sincer fapta pe care a săvârșit-o, nefiind în măsură să apreciere gravitatea ei deosebită.

Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

În acest sens, la modificarea pedepselor, în sensul majorării lor, instanța de control judiciar a acordat o semnificație deosebită gradului ridicat de pericol social atât al faptei săvârșite, cât și al inculpatului, cunoscut ca o fire violentă.

Curtea apreciază că, în raport cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este încă deosebit de tânăr, neinstruit, trăind într-un mediu social extrem de limitat (este cioban), funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate și printr-o sancțiune moderată, deoarece una deosebit de aspră nu este întotdeauna și eficientă, chiar și în situația în care inculpatul nu este la prima abatere de o asemenea gravitate.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.M.F., va casa hotărârile atacate cu privire la pedepsele aplicate, pe care, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. a) și c) C. pen. și cu aplicarea art. 76 alin. (2) din același cod, le va reduce de la 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), la 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu deducerea din pedeapsa aplicată a timpului reținerii și al arestării preventive de la 28 aprilie 2001, la 11 martie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de inculpatul B.M.F. împotriva deciziei penale nr. 195 din 13 mai 2002 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 520 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Dolj cu privire la pedepsele aplicate, pe care, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., le reduce de la 18 ani închisoare la 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 aprilie 2001, la 11 martie 2003.

Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2003.