ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1435/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Caraș – Severin, prin

sentința penală nr. 105 din 3 iulie 2003, în baza art. 276 alin. (1) și (4),

raportat la art. 277 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a

condamnat pe inculpatul B.N. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar, cu

partea responsabilă civilmente S.C. U. S.A. Timișoara, la 12.610.240 lei

despăgubiri civile față de partea civilă C.N.C.F. – C.F.R. S.A., Regionala

C.F.R. Timișoara, cu dobânzile legale aferente până la achitarea integrală și

la 1.937.417 lei despăgubiri civile față de partea civilă S.N.T.C.F. C.F.R. –

Călători – R.T.T.C. Timișoara, cu dobânzile aferente, până la achitarea

integrală a despăgubirilor.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. U. S.A., la 54.072.000 lei

despăgubiri civile materiale față de partea civilă P.M. și la 427.839.118 lei

daune morale. Inculpatul a mai fost obligat la 72.160.782 lei daune morale față

de partea civilă P.M. și, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, la

18.088.782 lei, despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare, față de partea

civilă, Spitalul Clinic nr. 1 Timișoara.

S-au respins cererile privind

instituirea sechestrului asigurator formulat de părțile civile C.N.C.F. C.F.R.

S.A., Regionala C.F.R. Timișoara și S.N.T.F.C. C.F.R. Călători S.A. R.T.F.C.

Timișoara.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu partea responsabilă civilmente S.C. U. S.A. Timișoara la 7.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, în data de 6 mai 2002, inculpatul B.N., conducând

autoturismul său Dacia, nu a respectat semnele de circulație la trecerea de

nivel cu calea ferată, intrând în coliziune cu trenul rapid nr. 694, relația

Timișoara – București. În urma accidentului survenit au decedat P.P., B.S. și

minorii P.S.N. și P.P.M., aflați în autoturism. Victimei P.M.I. i-au fost

cauzate vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare un număr

de 80 de zile de îngrijiri medicale.

În urma faptei săvârșite de către

învinuit a fost pusă în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport

pe căile ferate și s-a produs o pagubă Regionala C.F. Timișoara, în sumă de

9.093.859 lei fără T.V.A.

În fapt s-a stabilit că în data de 6

mai 2002, în jurul orei 15,00, inculpatul, la rugămintea victimei P.P., a

transportat cu autoturismul său pe P.P., P.M., soți, pe copii acestora și pe

B.S., mama victimei.

La trecerea de nivel după localitatea

Valea Timișului, învinuitul nu a respectat semnalele sonore și luminoase pentru

a opri și nici indicatorul „Stop”, pentru a se asigura dacă circulă vreun tren.

În momentul în care autoturismul se

afla pe linia ferată a avut loc impactul cu locomotiva trenului rapid.

În urma coliziunii, autoturismul a

fost distrus, rămânând ca obstacol în libera trecere pe calea ferată.

Victimele P.P., P.S.N. și B.S. au

decedat. Victima P.P.M. a decedat la spital. Victimei P.P.M. i-au fost acordate

80 de zile îngrijiri medicale.

Din adresa Regionalei rezultă că în

urma coliziunii se putea pune în pericol siguranța circulației; de asemenea,

s-au produs pagube la instalația C.F.R., la locomotivă și la întârzierea

trenurilor, în sumă totală de 9.013.859 lei, fără a fi inclus T.V.A.

Din adresa nr. 12/1793/2002 a

Regionala C.F. Timișoara, rezultă că în momentul producerii accidentului,

semnalele acustice și luminoase, de trecere la nivel, cu calea ferată Valea

Timișului, funcționau. Dacă, în acel moment, semnalele nu ar fi funcționat,

circulația trenurilor s-ar fi făcut cu viteza de cel mult 15 km/oră, în zona

pasajului la nivel, mecanicul circulând cu deosebită atenție, dând semnale

repetate de fluier.

Din rapoartele medico – legale nr.

102 – nr. 105 din 6 mai 2002 și 22 august 2002, rezultă că moartea victimelor a

fost violentă și s-a produs prin lovirea de părți dure din interiorul unui

autoturism, în urma lovirii și târârii autoturismului, de către o locomotivă.

Din certificatul medico – legal nr.

C.- 493 din 2 iulie 2002 rezultă că victima P.M. a prezentat leziuni traumatice

care pot fi consecința loviturii de părțile dure din interiorul unui autoturism

în mișcare, în cadrul unui accident feroviar, necesitând pentru vindecare, un

număr de 80 de zile de îngrijiri medicale.

Regionala C.F. Timișoara, s-a

constituit parte civilă cu suma de 9.093.859 lei.

Partea civilă P.M. a solicitat suma

de 600.000.000 lei daune materiale și morale, precum și pensie lunară.

Spitalul Clinic nr. 1 Timișoara a

solicitat suma de 18.088.782 lei despăgubiri civile constând în cheltuielile de

spitalizare făcute cu victima internată.

Învinuitul nu a recunoscut faptul că

semnalele sonore și luminoase de la trecerea de pasaj au funcționat.

Funcționarea acestora este însă dovedită prin adresa nr. 12/1793 din 2002 a

Regionala C.F. Timișoara, declarația părții civile P.M. și prin declarațiile

martorilor T.F., C.D., Șt.R., A.S., precum și prin casetă video, tip E – 180

M.V.N.S. realizată de reprezentanții P. TV și depusă la dosar de partea civilă

P.M.

În drept, fapta inculpatului

constituie infracțiunea de distrugere și semnalizare, prevăzută de art. 276

alin. (1) și (4) C. pen.

Inculpatul a comis fapta din culpă,

producând o catastrofă de cale ferată. Conform art. 277 alin. (2) C. pen.,

catastrofa produsă constă în ciocnirea unui mijloc de transport al C.F.R., cu

un alt vehicul, producându-se urmări deosebit de grave, prin moartea și

vătămarea integrității corporale a unor persoane.

Apelurile declarate de inculpatul

B.N. și partea responsabilă civilmente S.A. U. S.A. Timișoara, împotriva

sentinței penale nr. 105 din 3 iulie 2003 a Tribunalului Caraș – Severin, au

fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

prin decizia penală nr. 387/ A din 27 octombrie 2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, au declarat recursuri, inculpatul B.N. și partea responsabilă

civilmente S.A. U. S.A. Timișoara.

În recursul său, inculpatul a

invocat motivele de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 12,

14 și 17 C. proc. pen. și a susținut că fapta sa n-ar întruni elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 277 alin. (2) C. pen.,

întrucât, nu s-a produs o catastrofă de cale ferată, neexistând ciocniri sau

devieri de trenuri, că n-ar fi întrunite nici elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen., întrucât, în ziua

producerii accidentului, semnalele luminoase și auditive de cale ferată erau

acoperite de plante și astupate cu paie, cel mult, în sarcina sa, putându-se reține,

infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen., infracțiune

pentru comiterea căreia, să fie sancționat, cu suspendarea sub supraveghere,

conform art. 86

1

C. pen.

În sfârșit, pentru ipoteza în care,

instanța n-ar primi apărările făcute de inculpat, s-a cerut individualizarea

pedepsei, ținându-se seama că nu are antecedente penale, are de întreținut

cinci persoane iar soția sa nu lucrează.

Recurenta S.A. U. S.A. Timișoara a

criticat decizia atacată susținând că n-ar fi trebuit obligată, în solidar, cu

inculpatul, la plata despăgubirilor civile și că, la fel, greșit a fost

obligată, în solidar, la plata cheltuielilor judiciare.

Responsabila civilmente, în recursul

său a invocat art. 50 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și

reasigurările în România și art. 22, pct. 9 din Normele privind aplicarea

asigurărilor obligatorii de răspundere, pentru pagubele aduse terților,

susținând că, în speță, n-ar fi vorba de o răspundere delictuală, asigurată ci

de o răspundere contractuală rezultată din contractul intervenit între inculpat

și persoanele luate în autovehicul, devenite victime, în urma accidentului.

Ambele recursuri sunt nefondate.

Susținerile recurentului inculpat nu

pot fi primite, neavându-și temei, nici în actele dosarului, nici în

prevederile legale invocate.

Astfel, conform art. 277 alin. (2)

C. pen., catastrofa de cale ferată constă în deraierea, răsturnarea sau

prăbușirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui

alt asemenea rezultat, precum și în ciocnirea a două mijloace de transport ale

căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt

vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea

integrității corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea

mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalațiilor de cale ferată sau

a mărfurilor încredințate pentru transport.

În speță, este indubitabil că

autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu trenul rapid ce

trecea, în relația Timișoara – București, în 6 mai 2002, la trecerea de nivel,

din apropierea Văii Timișului, coliziune ce a avut loc ca rezultat, moartea a

patru persoane și vătămarea corporală gravă a altei persoane, consecințe grave,

ce dovedesc existența catastrofei, ce i se impută inculpatului.

La fel, în cauză, contrar

susținerilor apărării inculpatului, sunt îndeplinite și elementele constitutive

ale infracțiunii de distrugere și semnalizare prevăzute de art. 276 alin. (1)

și (4) C. pen.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că

nu se pune problema schimbării încadrării juridice în infracțiunea de ucidere

din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen., așa cum s-a cerut de apărarea

inculpatului.

De asemenea, nu se pune problema

reindividualizării pedepsei din probele administrate, rezultând că pedeapsa

este bine stabilită și aplicată, fiind în concordanță cu criteriile indicate în

dispozițiile art. 72 C. pen.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul inculpatului ca nefondat și să-l respingă ca

atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Nici recursul părții responsabile

civilmente S.A. U. S.A. Timișoara nu este întemeiat, urmând a fi respins, în

baza aceluiaș temei juridic.

În speță, izvorul răspunderii civile

a inculpatului este delictul, rezultat din infracțiunea comisă de inculpat, și

nu contractual, cum se încearcă a se acredita ideea, de către recurenta parte

responsabilă civilmente.

Prin urmare, în mod legal, este

angajată răspunderea, în solidar, cu inculpatul, a părții responsabile

civilmente, atât pentru despăgubirile civile, cât și pentru cheltuielile

judiciare către stat, încât, și sub acest aspect, hotărârea atacată este

temeinică și legală.

În atare situație, Înalta Curte

urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.N. și

de partea responsabilă civilmente S.A. U. S.A. Timișoara împotriva deciziei

penale nr. 387/ A din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul B.N. și de partea responsabilă civilmente S.A. U. S.A.

Timișoara împotriva deciziei penale nr. 387/ A din 27 octombrie 2003 a Curții

de Apel Timișoara.

Obligă pe recurenta parte

responsabilă civilmente și pe recurentul inculpat să plătească statului câte

1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2004.