ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1435/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Caraș – Severin, prin sentința penală nr. 105 din 3 iulie 2003, în baza art. 276 alin. (1) și (4), raportat la art. 277 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. U. S.A. Timișoara, la 12.610.240 lei despăgubiri civile față de partea civilă C.N.C.F. – C.F.R. S.A., Regionala C.F.R. Timișoara, cu dobânzile legale aferente până la achitarea integrală și la 1.937.417 lei despăgubiri civile față de partea civilă S.N.T.C.F.

C.F.R. – Călători – R.T.T.C. Timișoara, cu dobânzile aferente, până la achitarea integrală a despăgubirilor. Inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. U. S.A., la 54.072.000 lei despăgubiri civile materiale față de partea civilă P.M. și la 427.839.118 lei daune morale. Inculpatul a mai fost obligat la 72.160.782 lei daune morale față de partea civilă P.M. și, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, la 18.088.782 lei, despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare, față de partea civilă, Spitalul Clinic nr. 1 Timișoara. S-au respins cererile privind instituirea sechestrului asigurator formulat de părțile civile C.N.C.F. C.F.R. S.A., Regionala C.F.R. Timișoara și S.N.T.F.C.

C.F.R. Călători S.A. R.T.F.C. Timișoara. Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. U. S.A. Timișoara la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în data de 6 mai 2002, inculpatul B.N., conducând autoturismul său Dacia, nu a respectat semnele de circulație la trecerea de nivel cu calea ferată, intrând în coliziune cu trenul rapid nr. 694, relația Timișoara – București. În urma accidentului survenit au decedat P.P., B.S. și minorii P.S.N. și P.P.M., aflați în autoturism. Victimei P.M.I. i-au fost cauzate vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale.

În urma faptei săvârșite de către învinuit a fost pusă în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport pe căile ferate și s-a produs o pagubă Regionala C.F. Timișoara, în sumă de 9.093.859 lei fără T.V.A. În fapt s-a stabilit că în data de 6 mai 2002, în jurul orei 15,00, inculpatul, la rugămintea victimei P.P., a transportat cu autoturismul său pe P.P., P.M., soți, pe copii acestora și pe B.S., mama victimei. La trecerea de nivel după localitatea Valea Timișului, învinuitul nu a respectat semnalele sonore și luminoase pentru a opri și nici indicatorul „Stop”, pentru a se asigura dacă circulă vreun tren. În momentul în care autoturismul se afla pe linia ferată a avut loc impactul cu locomotiva trenului rapid.

În urma coliziunii, autoturismul a fost distrus, rămânând ca obstacol în libera trecere pe calea ferată. Victimele P.P., P.S.N. și B.S. au decedat. Victima P.P.M. a decedat la spital. Victimei P.P.M. i-au fost acordate 80 de zile îngrijiri medicale. Din adresa Regionalei rezultă că în urma coliziunii se putea pune în pericol siguranța circulației; de asemenea, s-au produs pagube la instalația C.F.R., la locomotivă și la întârzierea trenurilor, în sumă totală de 9.013.859 lei, fără a fi inclus T.V.A. Din adresa nr. 12/1793/2002 a Regionala C.F. Timișoara, rezultă că în momentul producerii accidentului, semnalele acustice și luminoase, de trecere la nivel, cu calea ferată Valea Timișului, funcționau.

Dacă, în acel moment, semnalele nu ar fi funcționat, circulația trenurilor s-ar fi făcut cu viteza de cel mult 15 km/oră, în zona pasajului la nivel, mecanicul circulând cu deosebită atenție, dând semnale repetate de fluier. Din rapoartele medico – legale nr. 102 – nr. 105 din 6 mai 2002 și 22 august 2002, rezultă că moartea victimelor a fost violentă și s-a produs prin lovirea de părți dure din interiorul unui autoturism, în urma lovirii și târârii autoturismului, de către o locomotivă. Din certificatul medico – legal nr. C.- 493 din 2 iulie 2002 rezultă că victima P.M. a prezentat leziuni traumatice care pot fi consecința loviturii de părțile dure din interiorul unui autoturism în mișcare, în cadrul unui accident feroviar, necesitând pentru vindecare, un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale.

Regionala C.F. Timișoara, s-a constituit parte civilă cu suma de 9.093.859 lei. Partea civilă P.M. a solicitat suma de 600.000.000 lei daune materiale și morale, precum și pensie lunară. Spitalul Clinic nr. 1 Timișoara a solicitat suma de 18.088.782 lei despăgubiri civile constând în cheltuielile de spitalizare făcute cu victima internată. Învinuitul nu a recunoscut faptul că semnalele sonore și luminoase de la trecerea de pasaj au funcționat. Funcționarea acestora este însă dovedită prin adresa nr. 12/1793 din 2002 a Regionala C.F. Timișoara, declarația părții civile P.M. și prin declarațiile martorilor T.F., C.D., Șt.R., A.S., precum și prin casetă video, tip E – 180 M.V.N.S. realizată de reprezentanții P. TV și depusă la dosar de partea civilă P.M.

În drept, fapta inculpatului constituie infracțiunea de distrugere și semnalizare, prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen. Inculpatul a comis fapta din culpă, producând o catastrofă de cale ferată. Conform art. 277 alin. (2) C. pen., catastrofa produsă constă în ciocnirea unui mijloc de transport al C.F.R., cu un alt vehicul, producându-se urmări deosebit de grave, prin moartea și vătămarea integrității corporale a unor persoane. Apelurile declarate de inculpatul B.N. și partea responsabilă civilmente S.A. U. S.A. Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 105 din 3 iulie 2003 a Tribunalului Caraș – Severin, au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 387/ A din 27 octombrie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, inculpatul B.N.

și partea responsabilă civilmente S.A. U. S.A. Timișoara. În recursul său, inculpatul a invocat motivele de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 14 și 17 C. proc. pen. și a susținut că fapta sa n-ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 277 alin. (2) C. pen., întrucât, nu s-a produs o catastrofă de cale ferată, neexistând ciocniri sau devieri de trenuri, că n-ar fi întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen., întrucât, în ziua producerii accidentului, semnalele luminoase și auditive de cale ferată erau acoperite de plante și astupate cu paie, cel mult, în sarcina sa, putându-se reține, infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen., infracțiune pentru comiterea căreia, să fie sancționat, cu suspendarea sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen.

În sfârșit, pentru ipoteza în care, instanța n-ar primi apărările făcute de inculpat, s-a cerut individualizarea pedepsei, ținându-se seama că nu are antecedente penale, are de întreținut cinci persoane iar soția sa nu lucrează. Recurenta S.A. U. S.A. Timișoara a criticat decizia atacată susținând că n-ar fi trebuit obligată, în solidar, cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile și că, la fel, greșit a fost obligată, în solidar, la plata cheltuielilor judiciare. Responsabila civilmente, în recursul său a invocat art. 50 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și art. 22, pct. 9 din Normele privind aplicarea asigurărilor obligatorii de răspundere, pentru pagubele aduse terților, susținând că, în speță, n-ar fi vorba de o răspundere delictuală, asigurată ci de o răspundere contractuală rezultată din contractul intervenit între inculpat și persoanele luate în autovehicul, devenite victime, în urma accidentului.

Ambele recursuri sunt nefondate. Susținerile recurentului inculpat nu pot fi primite, neavându-și temei, nici în actele dosarului, nici în prevederile legale invocate. Astfel, conform art. 277 alin. (2) C. pen., catastrofa de cale ferată constă în deraierea, răsturnarea sau prăbușirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum și în ciocnirea a două mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrității corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalațiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredințate pentru transport.

În speță, este indubitabil că autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu trenul rapid ce trecea, în relația Timișoara – București, în 6 mai 2002, la trecerea de nivel, din apropierea Văii Timișului, coliziune ce a avut loc ca rezultat, moartea a patru persoane și vătămarea corporală gravă a altei persoane, consecințe grave, ce dovedesc existența catastrofei, ce i se impută inculpatului. La fel, în cauză, contrar susținerilor apărării inculpatului, sunt îndeplinite și elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare prevăzute de art. 276 alin. (1) și (4) C. pen. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că nu se pune problema schimbării încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen., așa cum s-a cerut de apărarea inculpatului.

De asemenea, nu se pune problema reindividualizării pedepsei din probele administrate, rezultând că pedeapsa este bine stabilită și aplicată, fiind în concordanță cu criteriile indicate în dispozițiile art. 72 C. pen. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului ca nefondat și să-l respingă ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Nici recursul părții responsabile civilmente S.A. U. S.A. Timișoara nu este întemeiat, urmând a fi respins, în baza aceluiaș temei juridic. În speță, izvorul răspunderii civile a inculpatului este delictul, rezultat din infracțiunea comisă de inculpat, și nu contractual, cum se încearcă a se acredita ideea, de către recurenta parte responsabilă civilmente.

Prin urmare, în mod legal, este angajată răspunderea, în solidar, cu inculpatul, a părții responsabile civilmente, atât pentru despăgubirile civile, cât și pentru cheltuielile judiciare către stat, încât, și sub acest aspect, hotărârea atacată este temeinică și legală. În atare situație, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.N. și de partea responsabilă civilmente S.A. U. S.A. Timișoara împotriva deciziei penale nr. 387/ A din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.N. și de partea responsabilă civilmente S.A. U. S.A. Timișoara împotriva deciziei penale nr. 387/ A din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurenta parte responsabilă civilmente și pe recurentul inculpat să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2004.