ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 30 iunie 1994, reclamanta SC P.H. SA București a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului București și SC U.N. SA București, pentru ca, în contradictoriu cu acestea, să se constate că are în patrimoniu unitatea nr. 204 - M.A., nulitatea contractului de închiriere nr. 2693/1992 încheiat cu SC U.N. SA București, precum și obligarea acestei pârâte la restituirea sumei de 5.480.520 lei, chirie încasată pe nedrept în ultimii trei ani, actualizată cu indicele de inflație. Prin sentința civilă nr. 11119 din 18 decembrie 1995, Judecătoria sectorului 2 București a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Tribunalul București, ca urmare a apelului SC U.N. SRL, a desființat sentința judecătoriei prin decizia nr. 749 din 8 octombrie 1996 și a reținut cauza spre soluționare în fond, motivând că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., față de obiectul cererii, judecătoria nu era competentă în soluționare. În fond, prin sentința civilă nr. 3032 din 30 iunie 1998, Tribunalul București, secția comercială a respins acțiunea. S-a reținut că cererea reclamantei, în mod greșit, s-a întemeiat pe art. 111 C. proc. civ., acțiune în constatare, în realitate, fiind o acțiune în revendicare. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 814 din 5 aprilie 1999. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că, în adevăr, așa cum a reținut și instanța de fond, cererea reclamantei, întemeiată pe art. 111 C. proc.

civ., este în fapt o acțiune în revendicare. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că este nemotivată și că nu s-a rejudecat fondul. Greșit instanțele de fond și apel au reținut că s-a încercat, pe calea unei acțiuni în constatare, să-și constituie un drept de proprietate asupra spațiului comercial în litigiu. S-a ignorat de către instanțe, faptul că nu a pierdut posesia spațiului, deci, nu avea interes să promoveze acțiune în revendicare. S-a mai susținut că proprietatea asupra bunului rezultă din cuprinsul H.G. nr. 643 din mai 1990, prin care s-a înființat SC P.H. SA, iar în art. 3 se prevede că patrimoniul se constituie din toate spațiile comerciale ce aparținuseră fostului G.S., predate Primăriei Capitalei în anul 1985. Prin art. 20 din Legea nr. 15/1990 s-a prevăzut că toate bunurile aflate în administrarea întreprinderilor de stat, devin proprietatea acestora.

Ca urmare, la înființarea în 1992 a SC P.H. SA, în patrimoniul societății, s-a aflat spațiul în litigiu. Recursul este nefondat. Principalul capăt de cerere, pe care se întemeiază și restul pretențiilor, este constatarea pe cale judecătorească a proprietății asupra imobilului unitatea nr. 204 – M.A. Acțiunea, prin care se cere în justiție recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui lucru de care proprietarul a fost deposedat, este acțiune în revendicare. Reclamanta nu a formulat acțiune în revendicare, care este o acțiune în realizare, ci o acțiune în constatare. Acțiunea în constatare, conform art. 111 C. proc. civ., nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Ca urmare, întemeiat instanțele de fond și apel au respins acțiunea în constatarea dreptului de proprietate, precum și celelalte capete de cerere privind constatarea nulității contractului de închiriere și a restituirii chiriei.

Susținerea recurentei-reclamante, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile unei acțiuni în revendicare, întrucât folosește imobilul în cauză, deci are posesia, este de respins, întrucât folosința bunului se întemeiază pe contractul de închiriere, încheiat cu pârâta SC U.N. SA București, iar prin semnarea acestui contract a recunoscut calitatea de proprietară a pârâtei. Toată argumentația folosită de reclamantă, inclusiv în recurs, în dovedirea calității de proprietar a dreptului de proprietate, nu poate fi examinată decât în cadrul unei acțiuni în revendicare. Instanțele nu puteau, din oficiu, să transforme acțiunea în constatare într-o acțiune în realizare. Așa fiind, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.H. SA București, împotriva deciziei nr. 814 din 5 aprilie 1999 a Curții de Apel București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2003.