ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 30 iunie 1994, reclamanta

SC P.H. SA București a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului

București și SC U.N. SA București, pentru ca, în contradictoriu cu acestea, să

se constate că are în patrimoniu unitatea nr. 204 - M.A., nulitatea contractului

de închiriere nr. 2693/1992 încheiat cu SC U.N. SA București, precum și

obligarea acestei pârâte la restituirea sumei de 5.480.520 lei, chirie încasată

pe nedrept în ultimii trei ani, actualizată cu indicele de inflație.

Prin sentința civilă nr. 11119 din 18 decembrie 1995,

Judecătoria sectorului 2 București a admis acțiunea, astfel cum a fost

formulată.

Tribunalul București, ca urmare a apelului SC U.N.

SRL, a desființat sentința judecătoriei prin decizia nr. 749 din 8 octombrie

1996 și a reținut cauza spre soluționare în fond, motivând că, potrivit art. 2 pct.

1 lit. a) C. proc. civ., față de obiectul cererii, judecătoria nu era

competentă în soluționare.

În fond, prin sentința civilă nr. 3032 din 30 iunie

1998, Tribunalul București, secția comercială a respins acțiunea.

S-a reținut că cererea reclamantei, în mod greșit,

s-a întemeiat pe art. 111 C. proc. civ., acțiune în constatare, în realitate, fiind

o acțiune în revendicare.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

sentințe a fost respins de Curtea de Apel București, secția comercială, prin

decizia nr. 814 din 5 aprilie 1999.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a

reținut că, în adevăr, așa cum a reținut și instanța de fond, cererea

reclamantei, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., este în fapt o acțiune în

revendicare.

Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a

declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând că este

nemotivată și că nu s-a rejudecat fondul.

Greșit instanțele de fond și apel au reținut că s-a

încercat, pe calea unei acțiuni în constatare, să-și constituie un drept de

proprietate asupra spațiului comercial în litigiu. S-a ignorat de către instanțe,

faptul că nu a pierdut posesia spațiului, deci, nu avea interes să promoveze

acțiune în revendicare.

S-a mai susținut că proprietatea asupra bunului

rezultă din cuprinsul H.G. nr. 643 din mai 1990, prin care s-a înființat SC P.H.

SA, iar în art. 3 se prevede că patrimoniul se constituie din toate spațiile

comerciale ce aparținuseră fostului G.S., predate Primăriei Capitalei în anul

1985.

Prin art. 20 din Legea nr. 15/1990 s-a prevăzut că

toate bunurile aflate în administrarea întreprinderilor de stat, devin

proprietatea acestora.

Ca urmare, la înființarea în 1992 a SC P.H. SA, în

patrimoniul societății, s-a aflat spațiul în litigiu.

Recursul este nefondat.

Principalul capăt de cerere, pe care se întemeiază și

restul pretențiilor, este constatarea pe cale judecătorească a proprietății

asupra imobilului unitatea nr. 204 – M.A.

Acțiunea, prin care se cere în justiție recunoașterea

dreptului de proprietate asupra unui lucru de care proprietarul a fost

deposedat, este acțiune în revendicare.

Reclamanta nu a formulat acțiune în revendicare, care

este o acțiune în realizare, ci o acțiune în constatare.

Acțiunea în constatare, conform art. 111 C. proc.

civ., nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Ca urmare, întemeiat instanțele de fond și apel au

respins acțiunea în constatarea dreptului de proprietate, precum și celelalte

capete de cerere privind constatarea nulității contractului de închiriere și a

restituirii chiriei.

Susținerea recurentei-reclamante, în sensul că nu

sunt îndeplinite condițiile unei acțiuni în revendicare, întrucât folosește

imobilul în cauză, deci are posesia, este de respins, întrucât folosința

bunului se întemeiază pe contractul de închiriere, încheiat cu pârâta SC U.N.

SA București, iar prin semnarea acestui contract a recunoscut calitatea de

proprietară a pârâtei.

Toată argumentația folosită de reclamantă, inclusiv

în recurs, în dovedirea calității de proprietar a dreptului de proprietate, nu

poate fi examinată decât în cadrul unei acțiuni în revendicare.

Instanțele nu puteau, din oficiu, să transforme

acțiunea în constatare într-o acțiune în realizare.

Așa fiind, recursul urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC

P.H. SA București, împotriva deciziei nr. 814 din 5 aprilie 1999 a Curții de Apel

București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie

2003.