ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 253 din 15 septembrie 2003, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații D.R. și pe F.C.D. la câte 3 ani și 6 luni închisoare fiecare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. În temeiul art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., inculpatul T.P.C. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și s-a atras atenția inculpaților asupra nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În temeiul art. 86 3 C. pen., a încredințat supravegherea inculpaților Serviciului de reintegrare socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul Ard și i-a obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de reintegrare socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul Arad, la datele și zilele ce vor fi fixate; să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, precum și orice deplasare și întoarcere ce depășește 8 zile; să anunțe și să justifice schimbarea locului unde învață sau a locului de muncă și să comunice orice informație de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a constatat că prejudiciul ce a fost cauzat părții vătămate a fost recuperat și inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în noaptea de 7 iunie 2003, în incinta unui ștrand din orașul Arad cei trei inculpați s-au înțeles să fure, prin violență, telefonul mobil al unei cunoștințe de a inculpatului T.P.C. Potrivit înțelegerii acesta din urmă a condus-o pe victimă și pe persoana ce o însoțea de la ștrand pe drumul stabilit anterior de inculpați și în momentul când au ajuns la locul indicat inculpatul D.R. a lovit pe partea vătămată și după ce aceasta a căzut i-a luat din buzunar telefonul, iar coinculpatul F.C.D.

a izbit pe însoțitorul acesteia după care ambii agresori au fugit. Prejudiciul, în sumă de 3.500.000 lei, a fost recuperat prin restituirea către partea vătămată a telefonului respectiv. Împotriva acestei soluții Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul D.R. au declarat apel, care prin decizia nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a fost respins de către Curtea de Apel Timișoara. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs. Ministerul Public a criticat hotărârile, susținând că nu sunt legale și temeinice. În motivele scrise depuse la dosar s-a menționat că în cauză există mai mulți subiecți pasivi (partea vătămată și însoțitorul ei) care la anchetă s-a constituit parți civile, solicitând pentru leziunile suferite o sumă de bani, cu titlu de daune morale, aspect ce nu a fost luat în considerare de către instanțe.

Sub aspectul temeiniciei hotărârilor s-a susținut că pedepsele aplicate nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorilor, invocându-se, în concret, următoarele: - Nu s-a evaluat corect gradul deosebit de pericol social al faptei; - D.R. este elev și angajat la o societate comercială, provine dintr-o familie dezorganizată, ca urmare a divorțului dintre părinți, la școală are o medie scăzută la purtare, din cauza multiplelor acte de indisciplină și a absențelor de la ore. Datorită comportării necorespunzătoare a fost nevoit să se înscrie la un liceu particular, la cursuri cu frecvență redusă. - T.P.C. practic este lipsit de supravegherea părinților, întrucât mama este plecată din țară, tatăl are antecedente penale, nu este încadrat în muncă, este plecat în alt oraș, iar el are numai 4 clase primare și o concepție greșită despre relațiile interumane, fiind consumator de alcool.

- F.C.D. are o influență negativă asupra celorlalți doi inculpați și un comportament agresiv, în plus, din cauza atitudinii sale a schimbat mai multe forme de învățământ. La termenul de astăzi reprezentantul Ministerului Public a menționat că renunță la motivul de recurs referitor la neintroducerea în cauză a persoanelor sus-menționate în calitate de parți civile. În concluzie, parchetul a solicitat majorarea pedepselor și executarea acestora în regim de detenție. Recursul este fondat. Analizând hotărârile pronunțate se constată că pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate, sub aspectul cuantumului lor, instanțele nu au apreciat corect gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, care a fost comisă cu premeditare, în urma unei înțelegeri prealabile.

În acest sens, este de menționat că inculpații au atacat două persoane după ce în prealabil au stabilit modul de acționare pentru a sustrage telefonul mobil. Totodată, nu s-a avut în vedere nici faptul că infracțiunea a fost comisă în formă calificată și nici valoarea prejudiciului produs. Ca atare hotărârile nefiind temeinice în ce privește cuantumul pedepselor aplicate, urmează ca acesta să fie majorat. Raportat la persoana făptuitorilor care sunt minori, la împrejurarea că inculpații D.R. și F.C.D. sunt elevi și la concluziile referitoare la evaluările efectuate în cauză, potrivit cărora există certe posibilități pentru reintegrarea lor socială, aplicarea art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., este justificată, astfel încât aceste dispoziții legale urmează să fie menținute.

Ca atare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, urmează să fie admis numai sub aspectul majorării cuantumului pedepselor aplicate și al termenului de încercare. Onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpații D.R., F.C.D. și T.P.C. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 253 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului Arad, numai cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate, pe care le majorează de la câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru fiecare inculpat la câte 4 ani închisoare, precum și la termenul de încercare pe care îl stabilește la câte 6 ani și 6 luni, pentru fiecare dintre inculpați. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2004.