ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 253 din 15 septembrie

2003, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații D.R. și pe F.C.D. la câte 3 ani

și 6 luni închisoare fiecare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) C. pen., cu aplicarea art. 99

C. pen.

În temeiul art. 26, raportat la art.

211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen., inculpatul T.P.C. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de tâlhărie.

Pe durata și în condițiile art. 71

C. pen., a fost interzisă inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

În baza art. 86

1

și art.

86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub

supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și s-a atras atenția

inculpaților asupra nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În temeiul art. 86

3

C.

pen., a încredințat supravegherea inculpaților Serviciului de reintegrare

socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul Ard și i-a obligat să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de reintegrare

socială și supraveghere de pe lângă Tribunalul Arad, la datele și zilele ce vor

fi fixate; să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință,

precum și orice deplasare și întoarcere ce depășește 8 zile; să anunțe și să

justifice schimbarea locului unde învață sau a locului de muncă și să comunice

orice informație de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a constatat că prejudiciul ce a

fost cauzat părții vătămate a fost recuperat și inculpații au fost obligați să

plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că în noaptea de 7 iunie 2003, în incinta unui ștrand

din orașul Arad cei trei inculpați s-au înțeles să fure, prin violență,

telefonul mobil al unei cunoștințe de a inculpatului T.P.C.

Potrivit înțelegerii acesta din urmă

a condus-o pe victimă și pe persoana ce o însoțea de la ștrand pe drumul

stabilit anterior de inculpați și în momentul când au ajuns la locul indicat

inculpatul D.R. a lovit pe partea vătămată și după ce aceasta a căzut i-a luat

din buzunar telefonul, iar coinculpatul F.C.D. a izbit pe însoțitorul acesteia

după care ambii agresori au fugit.

Prejudiciul, în sumă de 3.500.000

lei, a fost recuperat prin restituirea către partea vătămată a telefonului

respectiv.

Împotriva acestei soluții Parchetul

de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul D.R. au declarat apel, care prin

decizia nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a fost respins de către Curtea de Apel

Timișoara.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara a declarat recurs.

Ministerul Public a criticat

hotărârile, susținând că nu sunt legale și temeinice. În motivele scrise depuse

la dosar s-a menționat că în cauză există mai mulți subiecți pasivi (partea vătămată

și însoțitorul ei) care la anchetă s-a constituit parți civile, solicitând

pentru leziunile suferite o sumă de bani, cu titlu de daune morale, aspect ce

nu a fost luat în considerare de către instanțe.

Sub aspectul temeiniciei hotărârilor

s-a susținut că pedepsele aplicate nu reflectă corect gradul de pericol social

al faptei și făptuitorilor, invocându-se, în concret, următoarele:

- Nu s-a evaluat corect gradul

deosebit de pericol social al faptei;

- D.R. este elev și angajat la o

societate comercială, provine dintr-o familie dezorganizată, ca urmare a

divorțului dintre părinți, la școală are o medie scăzută la purtare, din cauza

multiplelor acte de indisciplină și a absențelor de la ore.

Datorită comportării

necorespunzătoare a fost nevoit să se înscrie la un liceu particular, la

cursuri cu frecvență redusă.

- T.P.C. practic este lipsit de supravegherea

părinților, întrucât mama este plecată din țară, tatăl are antecedente penale,

nu este încadrat în muncă, este plecat în alt oraș, iar el are numai 4 clase

primare și o concepție greșită despre relațiile interumane, fiind consumator de

alcool.

- F.C.D. are o influență negativă

asupra celorlalți doi inculpați și un comportament agresiv, în plus, din cauza

atitudinii sale a schimbat mai multe forme de învățământ.

La termenul de astăzi reprezentantul

Ministerului Public a menționat că renunță la motivul de recurs referitor la

neintroducerea în cauză a persoanelor sus-menționate în calitate de parți

civile.

În concluzie, parchetul a solicitat

majorarea pedepselor și executarea acestora în regim de detenție.

Recursul este fondat.

Analizând hotărârile pronunțate se

constată că pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate, sub aspectul

cuantumului lor, instanțele nu au apreciat corect gradul ridicat de pericol

social al infracțiunii, care a fost comisă cu premeditare, în urma unei

înțelegeri prealabile.

În acest sens, este de menționat că

inculpații au atacat două persoane după ce în prealabil au stabilit modul de

acționare pentru a sustrage telefonul mobil.

Totodată, nu s-a avut în vedere nici

faptul că infracțiunea a fost comisă în formă calificată și nici valoarea

prejudiciului produs.

Ca atare hotărârile nefiind

temeinice în ce privește cuantumul pedepselor aplicate, urmează ca acesta să

fie majorat.

Raportat la persoana făptuitorilor

care sunt minori, la împrejurarea că inculpații D.R. și F.C.D. sunt elevi și la

concluziile referitoare la evaluările efectuate în cauză, potrivit cărora

există certe posibilități pentru reintegrarea lor socială, aplicarea art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., este justificată, astfel încât aceste

dispoziții legale urmează să fie menținute.

Ca atare, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, urmează să fie admis numai sub

aspectul majorării cuantumului pedepselor aplicate și al termenului de

încercare.

Onorariul apărătorului din oficiu va

fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei nr. 1 din 12

ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpații D.R., F.C.D. și

T.P.C.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 253 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului Arad, numai cu privire

la cuantumul pedepselor principale aplicate, pe care le majorează de la câte 3

ani și 6 luni închisoare, pentru fiecare inculpat la câte 4 ani închisoare,

precum și la termenul de încercare pe care îl stabilește la câte 6 ani și 6

luni, pentru fiecare dintre inculpați.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de câte 400.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2004.