ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4189/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4189/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală
nr. 153 din 23 mai 2002, a admis apelurile declarat de inculpat și a casat, în
parte, sentința atacată, în sensul că a înlăturat obligarea acestuia, în
solidar, la plata sumei de 1.722.000 reprezentând despăgubiri civile către
partea civilă N.G.
S-au menținut toate celelalte
dispoziții ale sentinței.
Împotriva ultimei hotărâri,
inculpatul B.M. a declarat recurs, solicitând prin apărătorul său casarea
acesteia și, după rejudecare, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),
raportat la art. 10 alin. (1) lit. a), întrucât nu se face vinovat de
săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
În subsidiar, apărătorul
inculpatului a solicitat reducerea pedepsei aplicate, considerată a fi
excesivă.
Recursul declarat nu este fondat.
În cursul urmăririi penale,
inculpatul B.M. (alături de ceilalți doi care nu au declarat recurs) a
recunoscut săvârșirea faptei însă cu ocazia cercetării judecătorești a revenit,
susținând o altă situație de fapt.
Această revenire a inculpatului
asupra recunoașterii inițiale este lipsită de relevanță, simpla retractare
nefiind suficientă pentru a dovedi o situație de fapt, dacă declarațiile
inițiale se coroborează cu alte probe.
Astfel victima a precizat, în mod
constant, că nu are nici un fel de dubiu cu privire la identitatea
inculpatului, declarația care se coroborează cu relatările martorilor S.N.,
T.C., L.G. și A., U.C., A.M. și F., dovezile de restituire a bunurilor furate
și certificatul medico legal, întocmit în cauză, demonstrându-se în acest mod
că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat.
Cu privire la pedeapsa aplicată care
este, de altfel, spre limita minimului special prevăzut de textul încriminator,
se apreciază că este corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C.
pen., respectiv de gradul de pericol social al faptei, modul cum aceasta a fost
comisă, dar și de persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cu
posibilități de reeducare.
Astfel fiind, hotărârea pronunțată
fiind legală și temeinică, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat,
cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 153 din 23 mai 2002 a
Curții de Apel Iași.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei
cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 2
octombrie 2003.