ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4189/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 153 din 23 mai 2002, a admis apelurile declarat de inculpat și a casat, în parte, sentința atacată, în sensul că a înlăturat obligarea acestuia, în solidar, la plata sumei de 1.722.000 reprezentând despăgubiri civile către partea civilă N.G. S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul B.M. a declarat recurs, solicitând prin apărătorul său casarea acesteia și, după rejudecare, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a), întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În subsidiar, apărătorul inculpatului a solicitat reducerea pedepsei aplicate, considerată a fi excesivă. Recursul declarat nu este fondat. În cursul urmăririi penale, inculpatul B.M. (alături de ceilalți doi care nu au declarat recurs) a recunoscut săvârșirea faptei însă cu ocazia cercetării judecătorești a revenit, susținând o altă situație de fapt. Această revenire a inculpatului asupra recunoașterii inițiale este lipsită de relevanță, simpla retractare nefiind suficientă pentru a dovedi o situație de fapt, dacă declarațiile inițiale se coroborează cu alte probe. Astfel victima a precizat, în mod constant, că nu are nici un fel de dubiu cu privire la identitatea inculpatului, declarația care se coroborează cu relatările martorilor S.N., T.C., L.G.

și A., U.C., A.M. și F., dovezile de restituire a bunurilor furate și certificatul medico legal, întocmit în cauză, demonstrându-se în acest mod că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat. Cu privire la pedeapsa aplicată care este, de altfel, spre limita minimului special prevăzut de textul încriminator, se apreciază că este corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptei, modul cum aceasta a fost comisă, dar și de persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cu posibilități de reeducare. Astfel fiind, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 153 din 23 mai 2002 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2003.