ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 724/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 434 din 30 aprilie 2002,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins, ca

neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută la

pct. 1 din rechizitoriu, formulată de inculpat prin apărător.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută la pct. 2 din

rechizitoriu, din art. 208 și art. 209 alin. (2) lit. e) C. pen., în art. 208

și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și e) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.G. la 5 ani închisoare, cu

aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 208 și art. 209 alin.

(1) lit. a) și e) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 3 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, respectiv, 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 8 iulie 2001 la zi.

A fost obligat inculpatul la

3.000.000 lei despăgubiri către partea civilă J.A.S. și 2.000.000 lei către

partea civilă B.M., cu același titlu.

A mai fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în fapt că în ziua de 6 iunie 2001, în jurul orei 12

00

,

partea vătămată B.M., a fost atacată de inculpatul I.G. împreună cu o altă

persoană și i-a sustras portofelul prin amenințări și violență.

În ziua de 13 iunie 2001,

inculpatul, împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată s-a deplasat pe

proprietatea părții vătămate J.A.S.

Inculpatul și cealaltă persoană s-au

apropiat de autoturism, au deschis portbagajul și, din interior, a sustras o

pereche de pantofi sport, după care au părăsit locul faptei.

Situația de fapt, astfel cum a fost

prezentată și vinovăția inculpatului au fost stabilite de instanța de fond prin

coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

S-a reținut că, în cauză nu se

impune schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie, în infracțiunea de

furt (astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului), apreciind că,

certificatul medico-legal nr. A.1/3003/15.06.2001, eliberat de I.M.L, se

coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, cu privire la această

faptă.

Cu privire la fapta reținută la pct.

2 din rechizitoriu, instanța de fond a constatat că din probe rezultă cu

certitudine că inculpatul era însoțit de o persoană, rămasă neidentificată,

astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptei.

Împotriva acestei decizii a declarat

apel inculpatul I.G., care a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. c) C.

proc. pen., pentru ambele fapte și a criticat soluționarea laturii civile a

cauzei, față de faptul că nu s-a făcut dovada valorii bunurilor sustrase.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 611 din 8 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, reținând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală,

întemeiată pe probele administrate în cauză, din coroborarea cărora rezultă

fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a

fost trimis în judecată și condamnat.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpat, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

reiterând în motivele de recurs, criticile invocate cu ocazia judecării

apelului, respectiv, greșita sa condamnare pentru fapte pe care nu le-a comis,

apreciind că se impune achitarea sa pentru cea de a doua infracțiune reținută

la pct. 2 din rechizitoriu și schimbarea calificării juridice a faptei de la

pct. 1, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat.

Recursul nu este întemeiat.

Martorii audiați în cauză, în ambele

faze ale procesului penal, au declarat constant că l-au văzut pe inculpat în

timpul săvârșirii faptelor și l-au recunoscut după planșele fotografice care

le-au fost prezentate.

Aceste declarații se coroborează cu

declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare de la fața

locului și actele medicale depuse la dosar, care atestă leziunile suferite de

victimă.

Toate

aceste probe susțin situația de fapt corect reținută de instanță și infirmă

apărarea inculpatului care a avut o poziție oscilantă, susținând că nu a

lovit-o pe partea vătămată.

Nesinceritatea

recurentului este demonstrată și de poziția acestuia în fata judecării apelului

cât și în faza recursului când, deși a susținut că este nevinovat, a solicitat

instanțelor schimbarea încadrării juridice a faptei.

În

ceea ce privește critica referitoare la greșita soluționare a laturii civile a

cauzei, este de observat că părțile vătămate s-au constituit părți civile în

cauză astfel încât, în mod corect instanțele au dispus obligarea inculpatului

la acoperirea prejudiciilor cauzate.

Ca

urmare, cererea recurentului în sensul casării hotărârilor pronunțate și

trimiterea cauzei spre rejudecare, nu poate fi primită atâta timp cât la

soluționarea laturii civile a procesului penal instanțele au avut în vedere la

stabilirea cuantumului despăgubirilor, atât, constituirea de parte civilă, cât

și valoare de piață a bunurilor sustrase, necontestată de inculpat.

Față

de aceste considerente, Curtea, constată recursul declarat de inculpat ca

nefondat, urmând a-l respinge ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Urmează

a se deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive

conform art. 88 C. pen.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

inculpatul I.G. împotriva deciziei nr. 611 din 8 octombrie 2002 a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

perioada reținerii și arestării preventive de la 8 iulie 2001 la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată, în ședință publică, azi

2003.