ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 713/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 985 din 14

octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 5525/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la două pedepse de câte 6 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute o

pedeapsă de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 și în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 29 august 2002 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a prelungit arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile, de la 24

octombrie 2003 la 22 noiembrie 2003.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9

milioane lei despăgubiri civile către partea civilă G.H.

S-a luat act că partea vătămată G.G.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 5 milioane lei de la inculpat.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care 400.000 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, s-au avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Instanța de judecată a reținut că la

data de 28 iulie 2002, în jurul orei 19,00, inculpatul a smuls de la gâtul

persoanei vătămate G.H. un lănțișor din aur, cu care a reușit să fugă de la

locul faptei.

După depunerea plângerii penale,

aceasta i-a recunoscut pe inculpat după fotografie și din grup, recunoaștere

făcută și de martora E.E., care o însoțea pe partea vătămată în momentul

comiterii actului de tâlhărie.

La data de 19 august 2002,

inculpatul G.M. se afla în tramvaiul liniei 16 și în apropierea unei stații a

smuls un lănțișor din aur de la gâtul persoanei vătămate G.G., după care a

coborât la oprirea tramvaiului și a dispărut.

Deși inculpatul nu a recunoscut

comiterea celor două infracțiuni, situația de fapt a fost stabilită pe baza

plângerilor și ale declarațiilor părții vătămate, a proceselor verbale de

recunoaștere din grup și a declarațiilor martorilor.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel inculpatul G.M., pe care a criticat-o pentru netemeinicie,

susținând că pedepsele sunt prea aspre și se impune reducerea lor.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului constatând, că

instanța de fond a reținut corect situația de fapt pe baza probelor

administrate în cauză și a aplicat pedepse just individualizate în raport de

dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie,

sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă față de persoana

sa și de circumstanțele reale în care s-au consumat faptele.

Examinând decizia atacată în raport

de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1), pct. 14

C. proc. pen., cât și în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., Curtea, constată, în baza lucrărilor și actelor dosarului, că

recursul declarat este nefondat urmând a fi respins ca atare.

În acest sens, Curtea apreciază că

la individualizarea pedepsei aplicate și la menținerea ei, instanțele au luat

în considerare în mod judicios toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

astfel că pedeapsa de 6 ani închisoare situată aproape de limita minimă

prevăzută de textul incriminator este de natură a realiza funcțiile și scopul

sancțiunii penale așa cum a fost el prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.

Ca urmare o reapreciere a

cuantumului pedepsei aplicate nu se justifică atâta timp cât au fost avute în

vedere și evaluate corect de instanțe, pericolul social concret al faptelor

comise, împrejurările în care s-au săvârșit acestea, dar și persoana

inculpatului, recidivist, cu o atitudine relativ sinceră pe parcursul

procesului penal.

Pentru aceste considerente, Curtea

va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va deduce conform art. 88 C. pen., timpul

arestării preventive din pedeapsa aplicată.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul G.M. împotriva deciziei nr. 691 din 17 noiembrie 2003 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 29 august 2002, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2004.