ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 50/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.166 din 14 aprilie 2003 Tribunalul Dâmbovița în baza art.211 alin.2 lit.b combinat cu art.211 lit.a și c C. pen., cu aplicarea art.99 și urm, și art.104 C. pen., a luat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare față de inculpații minori I.D. și  C.A.I.

Inculpații au fost obligați în solidar și cu părțile responsabile civilmente la 720.000 lei despăgubiri către partea civilă S.R. și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 14 decembrie 2001, în timp ce partea vătămată S.R., elev la un liceu din Târgoviște, se deplasa pe stradă spre casă, a fost acostată de inculpații I.D. și C.A.I. care, prin amenințări, i-au sustras 20.000 lei din ghiozdan și au obligat-o să-și dezbrace haina din fâș și să le-o predea.

Strigând apoi după inculpați să-i restituie haina partea vătămată a fost lovită cu piciorul în zona gâtului de către inculpatul I.D., ambii inculpați părăsind locul faptei.

Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel, solicitând aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate, prevăzută de art.103 C. pen.

Prin decizia penală nr.308 din 23 iunie 2003 Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile inculpaților și, desființând hotărârea atacată, a schimbat încadrarea juridică din art.211 alin.2 lit.b și art.211 lit.a, c C. pen. în art.211 alin.2 lit.a, d, e C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. și art.104 C. pen., aplicând inculpaților măsura internării într-un centru de reeducare.

Instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond nu a ținut seama de data comiterii infracțiunii – 14 decembrie 2001 – care este anterioară modificării art.211 alin.2 C. pen. prin Legea nr.169/2002, astfel că a dat o încadrare juridică greșită infracțiunii săvârșite, fiind aplicabile prevederile art.13 C. pen.

Împotriva deciziei penale sus-menționate inculpatul I.D. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate.

Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art.385

9

alin.1 pct.17

1

C. proc. pen.

Situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică au fost corect stabilite.

Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, însă, luată față de minorul recurent I.D., este greșită.

Potrivit art.104 C. pen., măsura internării într-un centru de reeducare se ia față de minorul în privința căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare și au ca scop reeducarea minorului.

Din dispozițiile art.106 C. pen., referitoare la durata măsurilor, rezultă că măsura educativă prevăzută de art.104 C. pen. se ia pe timp nedeterminat, însă nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani. La data când minorul devine major, instanța poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.

Din aceste dispoziții legale rezultă explicit că măsura educativă a internării într-un centru de reeducare nu poate fi luată dacă la data pronunțării hotărârii inculpatul a devenit major.

Or, așa cum rezultă din datele de stare civilă ale inculpatului I.D., acesta este născut la ... 1985, astfel că, la data judecării și luării hotărârii de către instanța de recurs – 7 ianuarie 2004 – sus-numitul inculpat era major.

Întrucât nu sunt întrunite nici condițiile legale pentru luarea măsurilor educative, prevăzute de art.101 lit.b – libertatea supravegheată – și d – internarea într-un institut medical educativ – și cu atât mai puțin, în raport cu prevederile art.385

8

C. proc. pen. – neagravarea situației în propriul recurs – condițiile aplicării unei pedepse, rezultă că în cauză față de inculpatul I.D. nu poate fi luată decât măsura educativă prevăzută de art.101 lit.a C. pen., respectiv mustrarea.

Față de cele ce preced, recursul inculpatului I.D. va fi admis și, casând hotărârile pronunțate în cauză, va fi înlăturată măsura educativă prevăzută de art.101 lit.c raportat la art.104 C. pen.,  luându-se măsura prevăzută de art.101 lit.a raportat la art.102 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de inculpatul I.D.  împotriva deciziei penale nr.308 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia și sentința penală nr.166 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Dâmbovița cu privire la măsura educativă luată față de minorul I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d și e C. pen., cu aplicarea art.13 din același cod.

Înlătură măsura internării în centru de reeducare, prevăzută de art.101 lit.c raportat la art.104 C. pen. și ia față de minor, măsura educativă a mustrării, prevăzută de art.101 lit.a raportat la art.102 C. pen.

Face aplicarea art.487 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.