ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3346/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 289 din 17 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare a inculpaților S.M.D., și V.E.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b) și c) C. pen. și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. Față de inculpatul S.M.D. s-a revocat în baza art. 103 alin. (6) C. pen., libertatea supravegheată dispusă prin sentința penală nr. 841 din 5 iunie 2002 a Judecătoriei Târgoviște. Prin aceeași sentință, s-a dispus în baza art. 103 C. pen., măsura educativă a libertății supravegheate față de inculpatul A.M.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., fiind obligat să nu frecventeze sălile de Internet și discotecile, conform art. 103 alin. (3) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din durata măsurilor educative aplicate, durata arestării preventive începând cu 28 februarie 2003 la zi. S-a dispus punerea în executare a măsurilor educative față de inculpații S.M.D. și V.E.A. S-a luat act că partea vătămată B.K. nu s-a constituit parte civilă și s-au confiscat sumele de 1.900.000 lei și 800.000 lei conform art. 118 lit. d) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunilor. S-a dispus obligarea inculpaților la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 29 ianuarie 2003, în baza unei înțelegeri și acționând împreună, inculpații au deposedat partea vătămată B.K.

de o geantă în care se aflau bunuri de folosință personală (chei, acte, documente, un telefon celular, suma de 400.000 lei). Pentru realizarea rezoluției infracționale, inculpatul S.M.D. a folosit un cuțit pe care-l cumpărase anterior și pe care-l ținea în mână pentru a produce temere părții vătămate. Inculpatul S.M.D., ajutat de inculpatul V.E.A., a smuls geanta din mâna părții vătămate în timp ce erau păziți de inculpatul A.M.F. și după ce au săvârșit infracțiunea, s-au deplasat în cartierul în care locuiesc, au împărțit banii sustrași și au vândut telefonul cu suma de 800.000 lei martorului G.C.Șt. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul V.G.A.

În apelul parchetului se critică sentința sub următoarele aspecte: Sub aspectul nelegalității se invocă omisiunea nelegală a instanței de fond de a computa reținerea preventivă dispusă în data de 27 februarie 2003 față de inculpați și de a confisca cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii de la inculpatul S.M.D. De asemenea, se arată că beneficiile asupra cărora s-a dispus confiscarea specială, nu au fost calculate corect față de fiecare inculpat, impunându-se obligarea inculpaților să plătească către stat și c/val. genții distruse, a încuietorilor, a taxelor pentru eliberarea actelor de identitate, c/val. cartelei SIM, a taxei pentru redeschiderea telefonului, a sumei de 800.000 lei obținută din vânzarea telefonului, a sumei de 400.000 lei sustrasă din geantă și nesolicitată de partea vătămată, care nu s-a constituit parte civilă.

În final, se apreciază de către parchet că față de inculpați trebuia să se dispună confiscarea a câte 800.000 lei. Tot sub aspectul nelegalității se arată că în mod greșit s-a încredințat supravegherea minorului A.M.F. către S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și nu părinților acestuia sau altor persoane prevăzute de lege, omițându-se a se pune în vedere obligațiile prevăzute de lege. Sub aspectul netemeiniciei se invocă greșita individualizare a sancțiunilor penale, având în vedere faptul că împrejurările în care s-au săvârșit infracțiunile, modalitatea de comitere și persoana inculpaților, impuneau aplicarea unei pedepse pentru fiecare minor și nu a măsurilor educative dispuse. Inculpatul V.G.A.

critică sentința pentru greșita individualizare a măsurii educative, solicitând aplicarea măsurii libertății supravegheate față de contribuția materială avută la săvârșirea infracțiunii și circumstanțele sale personale. Examinând sentința în raport de criticile apelanților, de dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea reține că ambele apeluri sunt întemeiate, pentru următoarele considerente: Pe parcursul procesului penal s-au administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei, stabilind o situație de fapt care în parte corespunde situației reale. S-a reținut astfel că în seara zilei de 29 ianuarie 2003, pe baza unei înțelegeri, a acționând împreună, inculpații au deposedat partea vătămată de o geantă în care se aflau bunuri de folosință personală, printre care și un telefon mobil și suma de 400.000 lei.

În timp ce inculpatul A.M.F. asigura paza, inculpatul S.M.D. a amenințat partea vătămată cu un cuțit și împreună cu inculpatul V.G.A. a smuls geanta din mâna părții vătămate, care a opus rezistență. În mod corect s-a reținut că după săvârșirea infracțiunii, inculpații au admonestat partea vătămată și au plecat în cartierul în care locuiesc să-și împartă bunurile, vânzând telefonul martorului G.F., care a fost apoi restituit părții vătămate. Se critică împrejurarea că instanța de fond nu a observat însă că pentru a nu fi identificați și a spori eficiența activității infracționale, inculpații și-au acoperit fața cu fesuri decupate în dreptul ochilor, iar inculpatul S.M.D., care a și amenințat partea vătămată cu un cuțit, și-a procurat tocmai în acest scop cuțitul de la un magazin din Târgoviște.

Pentru că a refuzat să le predea geanta pe care o purta pe umăr, partea vătămată a fost molestată, iar după smulgerea genții a fost abandonată în plină stradă. În raport de aceste noi împrejurări sesizate, instanța de control judiciar apreciază că măsurile educative aplicate inculpaților, devin ineficiente. Folosirea unui cuțit și a cagulelor, molestarea părții vătămate, săvârșirea infracțiunii într-un loc public, pe timpul nopții sunt date care îndreptățesc instanța să aprecieze că reeducarea inculpaților nu se poate înfăptui decât prin aplicarea pedepsei închisorii. La această concluzie duc și datele personale ale inculpaților, inculpații S.M.D. și V.G.A. făcând obiectul unor procese penale anterioare.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere dispozițiile art. 100 și art. 109 C. pen., dar și faptul că inculpații sunt minori, au manifestat o conduită procesuală corespunzătoare, au regretat faptele. În ceea ce privește măsura confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., Curtea reține că aceasta nu se poate dispune decât atunci când obiectul susceptibil a fi confiscat există în materialitatea sa, în momentul pronunțării și este predat la camera de corpuri delicte. Numai în acest mod se poate îndepărta pericolul pe care-l presupune prezența obiectului utilizat la săvârșirea infracțiunii în mâinile inculpatului, motiv pentru care s-a înlăturat măsura confiscării cuțitului.

Cu privire la beneficiul realizat din infracțiune s-a observat că soluția adoptată de instanța de fond nu realizează o confiscare a beneficiului real obținut de fiecare inculpat prin săvârșirea infracțiunii. În concret, asupra inculpaților au rămas sumele de 400.000 lei sustrase din geanta părții vătămate și nesolicitate de partea civilă și 800.000 lei rezultată din vânzarea telefonului către martorul cumpărător de bună-credință, care nu s-a constituit parte civilă. S-a apreciat însă că, nu se pot caracteriza ca beneficii distrugerile provocate genții și încuietorilor, plata taxelor pentru eliberarea unor acte, așa cum susține parchetul, c/val. cartelei, taxa de redeschidere a telefonului, deoarece aceste sume nu au intrat în patrimoniul inculpaților, pentru a putea fi caracterizate ca prezentând un pericol ce trebuie înlăturat, conform art. 118 C. pen.

La stabilirea beneficiului din infracțiune, nu este determinată nici poziția subiectivă a părții vătămate în evaluarea prejudiciului, ci trebuie să se determine în concret beneficiul nelegal obținut de fiecare inculpat. Drept urmare, Curtea a confiscat de la fiecare suma de câte 400.000 lei obținută din împărțirea sumelor sustrase de la partea vătămată și din valorificarea telefonului sustras prin violență. S-a mai constatat că sentința este nelegală și în ceea ce privește computarea măsurilor preventive, instanța de fond omițând să compute durata reținerii preventive de 24 de ore din data de 27 februarie 2003 dispusă de organele de cercetare penală. Decizia penală nr. 574 din 22 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în sensul arătat mai sus, a fost recurată de partea responsabilă civilmente A.V.

și de inculpații A.M.F. și S.M.D. Inculpații A.M.F. și S.M.D. au criticat decizia ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor. Partea responsabilă civilmente A.V., mama inculpatului A.M.F., a solicitat repunerea în termen dat fiind că în perioada 31 decembrie 2003 – 7 ianuarie 2004, toți membrii familiei au fost internați în spital datorită unei gastroenterocolită acută, fiind în imposibilitate de a se deplasa pentru a depune cererea de recurs; a depus la dosar în acest sens un număr de trei adeverințe medicale eliberate la 3 decembrie 2003 din care rezultă că numiților R.V., R.M. și R.C. li s-a recomandat 7-10 zile repaus având diagnosticul gastroenterocolită acută.

Examinând cererea depusă în raport de dispozițiile art. 364, coroborat cu art. 385 3 alin. (2) C. proc. pen., se apreciază că nu sunt motive care să justifice repunerea în termen, în sensul textelor de lege mai sus menționate, întârzierea nefiind determinată de o cauză temeinică de împiedicare (lăsând la o parte faptul că nici numele indicate în adeverințe nu corespunde cu numele părților din cauză). Așa fiind, se va respinge cererea de repunere în termen. Cum inculpații au formulat recurs împotriva deciziei pronunțate la data de 22 decembrie 2003, la datele de 9 ianuarie 2004 inculpatul A.M.F. și respectiv la data de 15 ianuarie 2004 inculpatul S.M.D., se apreciază a fi tardiv introduse în raport de dispozițiile art. 385 3 C. proc.

pen., urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termen formulată de partea responsabilă civilmente A.V. Respinge, ca tardiv introduse, recursurile declarate de inculpații A.M.F. și S.M.D. împotriva deciziei penale nr. 574 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurentul inculpat A.M.F. să statului 800.000 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe recurentul inculpat S.M.D. să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.